Infofinanciar > Esential > Pe ce resurse se bazează economia Libanului? Țara din Orientul Mijlociu își pune toate speranțele în petrol
Esential

Pe ce resurse se bazează economia Libanului? Țara din Orientul Mijlociu își pune toate speranțele în petrol

Pe ce resurse se bazează economia Libanului? Țara din Orientul Mijlociu își pune toate speranțele în petrol
sursa foto dreamstime.ro

Libanul are diverse produse minerale, printre care se numără calcarul, gipsul, petrolul, gazele naturale și sarea. Toate acestea aducând având o pondere importantă în economia Libanului, însă, statul din Orientul Mijlociu este considerată„țară cu venituri medii inferioare” pe lista economiilor mondiale.

Alte mărfuri importante includ, printre altele, pietrele prețioase semiprețioase și perlele.

Petrol și gaze naturale

În ultimii ani, Libanul și-a intensificat eforturile în căutarea de petrol și gaze naturale pe teritoriul său. Țara se află în bazinul Levantului, unde alte câteva națiuni, printre care Israel, Egipt și Cipru, au descoperit câmpuri de gaze subacvatice. Prin urmare, națiunea are mari speranțe că eforturile actuale de explorare vor duce la descoperiri substanțiale. Națiunea a identificat deja până la 10 blocuri offshore care sunt pregătite pentru acordarea de licențe. Se estimează că țara ar putea deține un potențial de 25 de trilioane de metri cubi de rezerve de gaze naturale. Libanul a lansat anterior explorarea offshore în 2013, dar disputele politice interne au împiedicat acest demers. Explorarea a fost întârziată și mai mult de lipsa de interes a principalelor părți interesate, care au observat prețurile scăzute ale energiei la nivel mondial în perioada următoare. Explorarea hidrocarburilor a fost reluată în 2017, iar guvernul a început să elibereze licențe în 2018 și 2019. Cu toate acestea, explorarea petrolului și a gazelor naturale a fost zguduită de disputele cu Israelul vecin cu privire la blocurile care se află în teritoriul disputat. Marile companii petroliere și de gaze au decis cu prudență să nu se apropie de blocurile disputate. Guvernul speră că piața globală a energiei va rămâne stabilă pentru a sprijini eforturile de explorare, dând un impul economiei Libanului.

Numele Libanului este dat de calcar

Libanul este cunoscut ca o bijuterie verde și albă pe malul Mării Mediterane. Verdele provine de la climatul subtropical de pe malul Mării Mediterane, în timp ce albul provine de la peisajul albicios ca urmare a calcarului care acoperă cea mai mare parte a peisajului națiunii. S-a emis ipoteza că numele Liban provine de la un cuvânt semitic pentru alb. Formațiunile stâncoase din țară constau în principal din roci sedimentare care sunt în principal calcar palid. În ciuda acoperirii vaste de calcar a națiunii, tipurile de calcar sunt destul de limitate. Cea mai mare parte a calcarului este considerată cu granulație foarte fină, deoarece necesită un microscop pentru a-și arăta caracteristicile interesante. Secvența comună de sedimente este din perioada Jurasic târziu până în Cretacicul mijlociu.

Libanul are una dintre cele mai vechi rezerve de sare din lume

Înregistrările feniciene antice au fost citate ca dovadă a faptului că iazurile de sare de pe țărmurile unui Anfeh stâncos ca fiind printre cele mai vechi din lume. Anfeh este un port antic situat la sud de Tripoli. Minerii de sare sculptau iazuri pe stânci pe malul mării și transportau apa de mare în iazurile, cunoscute și sub numele de Salinas, în vase mari. Minerii se bazau apoi pe soare și pe vânt pentru a scăpa de moleculele de apă prin evaporare. Cristalele de sare rezultate, rămase în urmă, erau colectate și transportate în diferite puncte cu ajutorul caravanelor. Anticul Anfeh a devenit un important centru comercial datorită industriei sării. Tablete cuneiforme antice datând din anul 1.400 î.Hr. vorbesc despre calitatea superioară a sării din Salina Anfeh. Exploatarea sării în această țară a trecut prin diferite perioade dificile, inclusiv cea a otomanilor, care au interzis producția de sare. Producția de sare a trecut, de asemenea, printr-o perioadă turbulentă în timpul dominației coloniale franceze. Abia la momentul independenței, mineritul sării și-a recăpătat statutul legal, potrivit World Atlas.

Mii de saline au reapărut pe cei 5.381.955 de metri pătrați de țărm stâncos. Cu toate acestea, în ultimii ani, mineritul sării a cunoscut o scădere semnificativă. O analiză mai atentă a Salinas a arătat că majoritatea au fost neglijate și lăsate într-o stare de degradare. Familiile care au depins cândva de Salinas se îndreaptă încet spre alte activități, invocând costul ridicat al întreținerii și suma disproporționată primită sub formă de câștiguri. Mulți au acuzat guvernul că a permis importul de sare egipteană ieftină, care este cu 50.000 de lire sterline mai ieftină decât sarea libaneză. Sarea libaneză este încet-încet eliminată de pe rafturile magazinelor. Guvernul a păstrat o tăcere ciudată în legătură cu această problemă care amenință vechea industrie minieră a sării.

Terenul arabil

Valea Bekka conține unele dintre cele mai fertile terenuri din țară. Valea beneficiază de depozite aluviale din Munții Libanului și din Munții Anti-Liban, care sunt bogate în substanțe nutritive. De asemenea, agricultura din țară este susținută de climatul moderat al națiunii și de resursele abundente de apă, care fac din aceasta o locație ideală pentru producția agricolă. Alte regiuni care sunt mari producătoare de pășuni, culturi și pajiști sunt Koura și Akkar, în partea de nord a țării, precum și regiunile sudice și de coastă dintre Sidon și Tyr. Muntele Liban reprezintă, de asemenea, o fracțiune din producția agricolă a națiunii, dar terenul său accidentat îngreunează cultivarea. Printre produsele principale se numără merele, portocalele, strugurii și bananele. Alte produse includ roșiile, bananele și porumbul. Produsele agricole sunt exportate în principal către alte națiuni din Orientul Mijlociu.