Xi Jinping crede că istoria se îndreaptă în direcția pe care și-o dorește. Atunci când la vizitat pe Vladimir Putin la Moscova în luna martie a anului trecut, liderul chinez i-a spus „chiar acum, asistăm la o schimbare nemaiîntâlnită în ultimii 100 de ani și conducem această schimbare împreună”.
Acest schimb de replici a fost auzit în întreaga lume. Cuvintele lui Xi au fost văzute ca o susținere clară a invaziei Rusiei în Ucraina. Și ca o sugestie în sensul că și China își va juca în curând rolul de „conducător al acestei schimbări”. Implicațiile pentru Taiwan au fost alarmante, având în vedere amenințările de lungă durată ale Chinei de a invada insula.
Invazia Taiwanului
Aceste amenințări de invazie sunt, în mod inevitabil, din nou pe agenda globală în urma alegerilor prezidențiale din Taiwan din acest weekend. Înainte de desfășurarea votului de sâmbătă, Partidul Comunist Chinez a avertizat alegătorii din Taiwan să facă „alegerea corectă” între pace și război. Dar Taiwanul a făcut alegerea „greșită”, după cum consideră Beijingul. Oamenii l-au ales pe Lai Ching-te, din partea Partidului Democrat Progresist. Iar Beijingul îl consideră un separatist periculos.
Există unele asemănări clare între poziția Taiwanului și cea a Ucrainei. Înainte de anul 2022. Prima este că atât Putin, cât și Xi consideră Ucraina și, respectiv, Taiwanul, ca fiind un teritoriu care aparține națiunii lor. Acceptarea retorică a lui Putin a unei Ucraine independente a fost nesinceră. Iar dorința de a „reunifica” Taiwanul cu partea continentală este o politică chineză de lungă durată.
A doua legătură este că atât Putin, cât și Xi susțin că Ucraina și Taiwanul nu au o autonomie reală. Așadar, revendicarea Ucrainei/Taiwanului ar avea un dublu scop. Adică ar îndeplini destinul istoric al Rusiei/Chinei. Iar invaziile reușite ar da o lovitură puternică puterii globale a SUA în două locuri: Europa și Asia. De aici schimbările „nemaivăzute în 100 de ani”.
Putin și Xi
Șansa de a fi o figură istorică mondială este cu siguranță atrăgătoare pentru un lider puternic. Iar Putin și Xi se potrivesc acestui tip de om puternic. Atât liderul rus, cât și cel chinez au modificat constituțiile țărilor lor. Ei au făcut acest lucru pentru a-și prelungi perioadele la putere. Probabil pe viață. Ambii bărbați au încurajat și un cult al personalității și au insuflat teamă celor din jurul.
Lui Putin îi place să își intimideze cei mai apropiați acoliți în fața camerelor de luat vederi. El și-a întemnițat, ucis sau trimis în exil cei mai periculoși adversari. Xi a efectuat epurări repetate ale conducerii Chinei. Cu cât se află mai mult timp la putere, cu atât mai mult cei doi lideri riscă să se gândească la locul lor în istorie.
Această preocupare pentru istorie i-a determinat pe ambii lideri să se concentreze asupra celui de-al doilea război mondial. Putin a susținut victoria Rusiei în „marele război patriotic” împotriva naziștilor. Xi, la fel ca Putin, susține că China și partidul comunist au jucat un rol important în înfrângerea fascismului.
Chiar dacă insistă că istoria se îndreaptă în direcția lor, atât Putin, cât și Xi trădează o oarecare îngrijorare. Iar evenimentele s-ar putea să se îndrepte de fapt împotriva lor. Decizia liderului rus de a lansa o invazie pe scară largă în Ucraina a fost probabil determinată de teama că Ucraina scapă irevocabil din mâna Rusiei. Dacă nu acționa rapid, risca să rămână în istorie ca liderul care a „pierdut Ucraina”.
Există un pericol clar ca Xi să ajungă la aceeași concluzie cu privire la Taiwan. După opt ani de președinție DPP sub conducerea lui Tsai Ing-wen, China a sperat că la recentele alegeri situația va fi în favoarea Beijingului. Victoria lui Lai sugerează că DPP este acum partidul de guvernare al Taiwanului.
Acest lucru are implicații pe termen lung pentru aspirațiile Chinei. Numărul tot mai mare de taiwanezi care se identifică în primul rând ca taiwanezi, nu ca chinezi, reprezintă o tendință îngrijorătoare pentru Beijing. Încă o dată, există paralele evidente cu Ucraina. Unde accentul tot mai mare pus pe cultura ucraineană i-a ofensat și alarmat pe naționaliștii ruși.
Va urma Xi exemplul lui Putin?
Costurile imense pe care Rusia le-a plătit pentru invazia din Ucraina îi vor da cu siguranță de gândit lui Xi. Oficialii chinezi susțin că propriile forțe sunt mai mari și mai formidabile decât cele ale Rusiei. Dar Putin avea la dispoziție o armată bine pregătită pentru luptă. Pe care a folosit-o cu succes în Siria, Georgia și Cecenia. China nu a mai intrat în război din anul 1979. Iar conducerea armatei sale a fost epurată în mod repetat pentru presupusa corupție.
Există o diferență crucială în ceea ce privește poziția Americii. Guvernul american a susținut independența Ucrainei. Dar președintele Joe Biden a precizat că Statele Unite nu vor intra în război pentru a apăra țara. În cazul Taiwanului, pozițiile sunt inversate. America nu recunoaște independența Taiwanului și a reiterat această poziție după alegerile din acest weekend. Însă Biden a declarat în repetate rânduri că SUA ar lupta pentru a apăra Taiwanul.
Rusia a reușit să invadeze Ucraina și totuși s-a împotmolit. China ar trebui să încerce o invazie amfibie. Ceea ce este mult mai dificil. Cu toate acestea, SUA consideră că Xi a pus ca forțele să fie pregătite să invadeze Taiwanul până în anul 2027. Sarcina Taiwanului și a Americii este de a se asigura că atunci când se va întâmpla acest lucru, Xi va decide că este încă prea riscant să invadeze. Este posibil ca liderul chinez să nu vadă niciodată „schimbările nemaivăzute de un secol”, potrivit Financial Times
