Când vine vorba de pescuit, acesta este un sport preferat de foarte mulți oameni. Aceștia prind pești de apă sărată, dulce, de obicei cu undița sau cârligul. La fel ca vânătoarea, pescuitul a luat naștere ca mijloc de procurare a hranei pentru supraviețuire. Cu toate acestea, a ajuns un sport cu o vechime considerabilă.
Problemele încep să apară, însă, când este vorba de pescuit excesiv. Aceasta este o practică de capturare sau recoltare a peștilor și a altor specii marine într-un ritm ce depășește capacitatea de refacere a numărului acestora. Acest tip de pescuit are un impact extrem de mare asupra economiei, dar și ecosistemului, ducând la un declin al populațiilor de pești. Acesta reprezintă o cincime din capturile globale de pește în valaore de 23,5miliarde de dolari, fiind cea mai profitabilă infracțiune ce ține de resursele naturale, după lemn și minerit.
Totuși, amenințarea merge dincolo de daunele aduse ecosistemului. Oficialii de la Organizația Națiunilor Unite sunt de părere că peste 90% din stocurile de pește de la nivel global sunt exploatate la maximum, supraexploatate sau epuizate.
Pescuitul excesiv poate duce la o criză alimentară, dar și la pierderea locurilor de muncă pentru aproximativ 60 de milioane de persoane ce lucrează direct sau indirect în industria pescuitului. Ba mai mult, impactul acestuia se reflectă și asupra reducerii veniturilor comunităților de pe coastă, dar și asupra creșterii insecurității alimentare. În momentul actual, din cauza pescuitului, la nivel global, se pierd aproximativ 50 de miliarde de dolari.
Există un semnal de alarmă ce a fost tras “de mai sus” de la biologul marin și fondatorul a Ocean Collectiv, Ayana Elizabeth Johnson. Aceasta spune că este imposibil pentru peștii sălbatici să se reproducă atât de repede pe cât consumați de cei 8 miliarde de oameni de pe întreaga planetă.
Pescuit excesiv pe întregul mapamond
Această practică este întâlnită la nivelul întregului glob. Totuși, cel mai afectat continent este cel african. Aici, se pierd anual venituri de 11,2 miliarde de dolari. Mai mult, aproximativ 50% din navele industriale și semi-industriale ce se găsesc la coastele Africii sunt implicate în această practică. Conform unui raport din anul 2022 ce a fost realizat de Coaliția pentru transparență financiară, zona de Vest a Africii pierde aproximativ 9,4 miliarde de dolari pe an din cauza acestui tip de pescuit. Aici, se află epicentrul global al acestei practici.
De asemenea, de pescuit excesiv nu este sărită nici America de Sud. Aici, în țări precum Argentina sau Chile, această practică aduce pierderi serioase. Acestea ating valori cuprinse între 2 și 3,6 miliarde de dolari în Argentina. În același timp, în Chile pierderile sunt estimate la 397 de milioane de dolari.
Nici Asia nu face excepție de la pescuitul excesiv sau de la pierderile cauzate de acesta. În Indonezia, pierderile ating 4 miliarde de dolari. Această valoare este echivalentul exporturilor nete anuale de cauciuc ale țării. Și Filipine și Cambodgia sunt printre cele mai afectate state de pescuitul excesiv. În această zonă a continentului asiatic, 65% din zonele de pescuit sunt predispuse la acest risc.
Fără o directivă serioasă, lucrurile se pot complica în Europa
În Europa, Marea Mediterană este cea mai exploatată din perspectiva pescuitului dintre toate mările de pe continent. Acest pescuit excesiv nu a început recent, ci încă din anii ’70. Atunci, acesta a crescut considerabil datorită dezvoltărilor tehnologice ce au permis flotelor să pescuiască mai departe, mai adânc și să găsească mai ușor capturile.
Pescuitul excesiv atât din Marea Mediterană, cât și din Marea Neagră se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, conform unui raport publicat de Organizația Națiunilor Unite. Procentul de stocuri supraexploatate în Marea Mediterană și Marea Neagră a scăzut pentru prima dată sub 60%, urmând o tendință de reducere care a început în urmă cu un deceniu. Chiar și așa, raportul arată faptul că presiunea de pescuit este încă crescută în cele două mari, fiind de două ori mai mare decât nivelul considerat sustenabil. Raportul The State of Mediterranean and Black Sea Fisheries arată că 73% din speciile comerciale din ambele mări sunt încă supraexploatate.
Speciile din Marea Neagră sunt pe cale de dispariție
Peste 70 % din totalul debarcărilor de pescuit din Marea Neagră aparține flotei de pescuit turcești. Cu toate că sectorul acvaculturii din Marea Neagră se dezvoltă în toate țările din jurul ei, acest domeniu a înregistrat o creștere serioasă în Turcia și Bulgaria.
Pescuitul excesiv din această zonă a captat atenția ONG-urilor și a legislatorilor UE. Această situație a fost prezentată în raportul „Pescuitul bulgar și acvacultura în Marea Neagră- importanța economică, impactul asupra mediului și influența factorilor naturali”. Stocurile de macrou au în fața o amenințare extrem de mare din cauza pescuitului excesiv. De asemenea, în aceeași situație se află toate speciile de sturion și hering. Singura specie de pești ce nu este în pericol, încă, este șprotul.
În Marea Neagră nu mai există foca călugar, iar delfinul face parte din speciile vulnerabile. În prezent, Marea Neagră este aproape de o linie roșie, care reprezintă procesul de degradare a ecosistemului, proces ce ar putea deveni ireversibil.
Ce se întâmplă în Marea Neagră
Potrivit datelor făcute publice, un procent de peste 50% din fundul mării de sub 100 de metri adâncime suferă de o abraziune semnificativă. Acest lucru este din cauza recoltării ilegale a speciilor marine. În Bulgaria, capturile totale de pește și alte specii acvatice din cadrul sectorului pescuitului comercial sunt în valoare de 8.602 tone, potrivit Agenției Executive pentru Pescuit și Acvacultură. Din totalul de tone, peste 8.500 provin din Marea Neagră, iar restul de 53,7 tone provin din Dunăre.
Marea Mediterană a fost considerată cel mai suprapescuit corp de apă din lume. Chiar și așa, situația din Marea Neagră este mai îngrijorătoare. Aceeași situația a fost prezentată și în cadrul Comisiei Europene. 74% din stocurile de pește de aici au fost supraexploatate, exploatate pe deplin și distruse. Doar 17% din acestea au reușit să se recupereze după ce au fost deteriorate.
În anul 2019, a fost aprobată o creștere de 32% a limitei de captură. Această decizie a permis Bulgariei, dar și României să obțină o cotă de 150 de tone de calcan. Cota pentru fiecare a crescut de la 57 la 75 de tone pe țară. Stocurile pentru calcan erau deja sustenabile, iar cei peștii maturi sunt predominanți și gata de reproducere. Doi ani mai târziu, aceeași cotă a fost aprobată atât pentru Marea Neagră, cât și pentru Marea Mediterană.
