Pe 6 ianuarie, creștinii celebrează Botezul Domnului în Iordan, sărbătoare cunoscută sub denumirea populară de Bobotează.
Prima menționare a sărbătorii Botezului Domnului apare la Sfântul Clement Alexandrinul și datează din secolul al II-lea, când Boboteaza era celebrată împreună cu Nașterea Domnului. Abia din secolul al IV-lea, Nașterea Domnului a fost sărbătorită pe 25 decembrie, data de 6 ianuarie fiind dedicată pentru prăznuirea Botezului Domnului.
Semnificația religioasă a Bobotezei
Conform dogmei creștine, începând cu Botezul Său – primit la 30 de ani, vârsta maturității la evrei –, Hristos a început să propovăduiască. Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze pentru a readuce Duhul Sfânt în creație, căci, prin căderea în păcat, omul pierduse pe Sfântul Duh, după cum mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei.
Botezul Domnului se mai numește și Epifanie – pentru că este momentul în care Hristos S-a arătat poporului – dar și Teofanie – pentru că la Botez s-au arătat și Tatăl (mărtursind că Hristos este Fiul Său veșnic) și Duhul (în chip de porumbel, adeverind cuvintele Tatălui), întrupând astfel Sfânta Treime.
Taina sfințirii apei
Pe 5 și pe 6 inuarie, respectiv în ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe preoții sfințesc Aghiasma Mare. Apa sfințită poate fi consumată pe nemâncate de creștinii ortodocși, este folosită în Ajunul Bobotezei la sfințirea caselor credincioșilor și locuitorii acestora și la binecuvântarea sau sfințite lucrurilor prin stropire.
Rânduiala de azi a slujbei Aghiesmei Mari, care s-a răspândit prin Antiohia, Constantinopol şi apoi în Asia Mică, este atribuită Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Slujba se regăsește, în variante asemănătoare, în ritualurile liturgice ale tuturor bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copţi, etiopieni, sirienii iacobiţi) şi a influenţat chiar și ritul liturgic roman (catolic).
Tradiții și eresuri
Românii au numeroase obiceiuri și superstiții legate de Bobotează, dar și de faptul că, în urmă cu secole era celebrată împreună cu Naștere Domnului. Din aces motiv, în prăznuirea Bobotezei se regăsesc motive specifice sărbătorilor de Crăciun – se colindă, dar se și fac farmece, descântece și proorociri, fetele își află ursitul etc.
Astfel, de Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul aruncă o cruce într-o apă curgătoare, în amintirea Râului Iordan. Bărbații se aruncă în apă să o găsească, iar cel care reușește primește binecuvântarea preotului și se spune că va fi norocos tot anul.
De asemenea se mai spune că, în noaptea de Bobotează, fetele își visează ursitul dacă își leagă pe un fir roșu de mătase pe degetul inelar și pun sub pernă o rămurică de busuioc.
Tradiția populară mai spune că în ajunul Bobotezei, românii pregătesc o masă de praznic precum cea din Ajunul Crăciunului, cu 12 feluri de mâncare, și nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul și sfințește masa. Apoi o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a le proteja și a fi roditoare. Animalele din grajd au un loc important în eresurile legate de Bobotează, căci se spune că vorbesc la miezul nopții despre locurile unde sunt ascunse comorile.u
Bobotează vine și cu interdicții – de ziua Botezlui Domnului nu se spală rufe, nu se împrumută lucruri sau bani și nu este voie să fie certuri în casă.
Boboteaza și ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, prăznuită pe 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă.
