Care sunt țările care au contribuit cel mai mult la creșterea emisiilor de carbon?
În acest grafic, creat în parteneriat cu National Public Utilities Council, răspundem la această întrebare folosind datele regionale privind emisiile de la Berkeley Earth și Global Carbon Project.
Emisiile globale de CO2: Bilanțul ultimilor 70 de ani
În anii 1950, Statele Unite și țările care au format ulterior Uniunea Europeană (UE) erau cei mai mari emițători din lume, fiind responsabile pentru peste 70% din totalul emisiilor anuale.
Cu toate acestea, această tendință s-a schimbat rapid pe măsură ce alte națiuni au intrat în joc.
De exemplu, creșterea economică a Chinei din anii 1970, în special odată cu apariția noii strategii economice a lui Deng Xiaoping în 1978, a declanșat o creștere notabilă a producției de CO2 a țării. Din 1950 până în 2000, China a înregistrat o creștere de peste 4 500% a emisiilor, ajungând la 3,6 miliarde de tone pe an în 2000.
În mod similar, India, Japonia și întreaga regiune asiatică au înregistrat o creștere a emisiilor de peste 1.000% între 1950 și 2000.
După cum este ilustrat în tabelul de mai sus, creșterea emisiilor globale de carbon a încetinit începând cu anul 2000.
Acestea fiind spuse, emisiile globale au crescut totuși de la 25 de miliarde de tone în 2000 la 37 de miliarde în 2022, ceea ce reprezintă un alt maxim istoric. În prezent, peste 40 % din emisii provin din SUA și China, ceea ce subliniază rolul lor central în modelarea peisajului global al emisiilor.
Încotro ne îndreptăm de aici?
Raportul recent al Națiunilor Unite privind decalajul dintre emisii evidențiază o realitate îngrijorătoare: rata actuală a emisiilor, combinată cu politicile existente, conduce omenirea spre o lume cu 3°C mai caldă decât nivelurile preindustriale. Acest lucru contrastează puternic cu obiectivele de 1,5-2°C convenite în 2015.
Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice estimează că un astfel de grad de încălzire va avea repercusiuni catastrofale, de la schimbări severe ale tiparelor meteorologice până la creșterea nivelului mărilor, extincții pe scară largă și perturbări critice ale sistemelor globale de hrană și apă.
