Esential

Istoria sancțiunilor economice împotriva Rusiei. Primele măsuri luate de la invazia din Crimeea

bzi.ro
FOTO: bzi.ro

Este deja bine știut că mai toate regimurile politice care s-au perindat, ba pe la Palatul de Iarnă, ba pe la Kremlin au avut la bază o veche politică bazată pe un concept străvechi ”divide et impera”. Din toată istoria de câteva secole ne vom opri asupra unui singur episod care tratează istoria sancțiunilor economice suferite de Rusia și anume 2014, episodul Crimee și Sevastopol.

Ne vom opri în anul 2014 care este caracterizat printr-o criză în zona Mării Negre Extinse, loc în care Rusia a decis să-și impună rolul de actor regional important, după ce și-a pierdut statul de super putere în 1991, fapt care i-a adus și faimoasele sancțiuni economice care, după cum se poate observa, încă se aplică și în prezent.

Vladimir Putin nu face excepție de la regulă. Dar cum istoria a reușit să modifice arhitectura instituțională a bătrânului continent, ajutată cei drept de Robert Schuman&co,  diplomația europeană a izbutit să pună bazele unei construcții politice suis-generis care să aibă mecanismele economice de sancțiune care să mai limiteze acțiunile de agresor ale Federației Ruse, în imaginea Parlamnetului și a Consiliului European.

Istoria sancțiunilor economice împotriva Rusiei, momentul 2014, Crimeea și portul cu ape adânci

În era post-sovietică, Moscova a fost angrenată în mai multe conflicte, fie că discutăm de cele înghețate pâna la cel actual, care a venit la pachet pentru Federația Rusă cu sancțiunie economice importante și, poate cine știe, cu un nou locatar pentru Kremlin. Elita politică din Parlamentul European a fost nevoită să suspende relațiile diplomatice cu Rusia, totodată s-au văzut puși în fața faptului de adopta diverse sancțiuni de ordin economic sau comercial.

Consiliul a adoptat măsuri restrictive ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei și a Sevastopolului de către Federația Rusă. Măsurile se aplică resortisanților UE și societăților cu sediul în UE. Domeniul de aplicare al acestora este limitat la teritoriul Crimeei și al Sevastopolului, situație valabilă pentru anul 2014.

Aceste sancțiuni economice, includ, printre altele: o interdicție de import de bunuri, restricții privind comerțul și investițiile legate de anumite sectoare economice și proiecte de infrastructură, o interdicție privind furnizarea de servicii turistice dar și o interdicție de export pentru anumite bunuri și tehnologii.

În iulie și septembrie 2014, UE a impus sancțiuni economice care vizează schimburile cu Rusia în anumite sectoare economice. În martie 2015, liderii UE au decis să alinieze regimul de sancțiuni existent la punerea în aplicare integrală a acordurilor de la Minsk, care era programată pentru sfârșitul lunii decembrie 2015. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, Consiliul a prelungit sancțiunile internaționale până la 31 iulie 2016.

Începând din iulie 2016, sancțiunile economice au fost prelungite succesiv pentru câte șase luni din iulie 2016. Decizia de a le prelungi a fost luată de fiecare dată în urma unei evaluări a punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk. În prezent, sancțiunile economice sunt prelungite până la 31 ianuarie 2023. Acestea prevăd următoarele: restricționarea accesului la piețele primare și secundare de capital din UE pentru anumite bănci și societăți rusești, interzicerea tranzacțiilor cu Banca Centrală a Rusiei și cu Banca Centrală a Belarusului
interdicția SWIFT pentru anumite bănci ruse și belaruse, interzicerea furnizării de bancnote denominate în euro către Rusia și Belarus interzicerea finanțării sau a investițiilor publice în Rusia interdicția de a investi în proiecte cofinanțate de Fondul rus de investiții directe și de a contribui la acestea. Sancțiunile nu sunt limitate doar la sectorul economic, de asemenea, Federația Rusă a fost taxată și în ate domenii precum, energetic, al transporturilor, tehnologic și al apărării.