Indexul Big Mac și puterea de cumpărare a populației. Economia celui mai popular burger de pe glob

Termenul de indice Big Mac reprezintă o modalitate de a pune în balanță paritatea puterii de cumpărare a diferitelor țări. Pe scurt, conceptul presupune analziarea puterii de cumpărare a două state la nivel micro. Economiștii care au introdus Indxul Big Mac, în 1986, și-au fundamentat teoria plecând de la următoarea premiză: ”prețul unui coș de bunuri similare din oricare dintre cele două țări va egaliza, în cazul de față coșul nostru de cumpărături este înlocuit de faimosul burger,iar cu cât prețul coșului este mai echilibrat crește și nivelul de paritate dintre țări.

Indicele Big Mac a fost inventat de The Economist în 1986, ca un ghid vesel pentru a determina dacă monedele se află la nivelul lor „corect”. Acesta se bazează pe teoria parității puterii de cumpărare (PPP), noțiunea conform căreia, pe termen lung, ratele de schimb ar trebui să se apropie de rata care ar egaliza prețurile unui coș identic de bunuri și servicii (în acest caz, un burger) în oricare două țări.

Burgernomics nu a fost niciodată conceput ca un instrument de măsurare precisă a nealinierii valutare, ci doar ca un instrument care să facă mai ușor de digerat teoria cursului de schimb. Cu toate acestea, indicele Big Mac a devenit un standard global, fiind inclus în mai multe manuale de economie și făcând obiectul a zeci de studii academice. Pentru cei care iau mai în serios mâncarea de tip fast-food, s-a calculat și o versiune ”gourmet” a indicelui.

Puterea de cumpărare la nivel global

Indicele ajustat în funcție de PIB răspunde criticii conform căreia ne-am aștepta ca prețurile medii ale burgerilor să fie mai mici în țările sărace decât în cele bogate, deoarece costurile forței de muncă sunt mai mici. Dar cum rămâne cu puterea de cumpărare?

PPP indică direcția în care ar trebui să se îndrepte cursurile de schimb pe termen lung, pe măsură ce o țară precum China devine mai bogată, dar nu spune prea multe despre cursul de echilibru actual. Relația dintre prețuri și PIB-ul pe cap de locuitor poate fi un ghid mai bun pentru a indica valoarea actuală corectă a unei monede.

Eleveția nu este renumită doar pentru neutralitatea din Războiale Mondiale sau pentru ciocolată. Este recunoscută și pentru nivelul de trai ridicat, totodată și pentru costurile mari ale vieții de zi cu zi.

Nivelul lor de trai ridicat este susținut de salariile mari dar și taxele sunt pe măsură. Rata de angajare depășește 80% iar speranța de viață sare de 83 de ani, ambele medii sunt pese media globală.

Datorită nivelului de trai ridicat este de așteptat ca și produsele și serviciile să se ridice la aceleași standarde, automat se înregistrează și creșteri de prețuri iar Big Mac-urile nu fac excepție.

La polul opus, se află Ucraina care este recunoscută nu doar pentru dârzenia cu care luptă în actualul război dar și pentru costurile mici percepute pentru servicii. De exemplu un Big Mac poate fi achiziționat cu 1,67$. Dacă urmărim tiparul logicii indexului Big Mac ajungem la concluzia că moneda ucraineană este subevaluată.

Clasamentul este completat de țări precum Norvegia care se află pe locul doi cu 0,6 procente sub Elveția.

Poziția a treia este completată de Suedia cu puțin peste 6 procente, Finlanda ocupă poziția a IV-a cu un indice cotat la 5,6. Statele care au peste 5% completează top 10 printre care se află și Brazilia cu 5,1.

Ultimele 5 poziții sunt ocupate de Taiwan cu 2,3 după care vine Rusia tot cu 2,3, Malaezia, Egipt și Ucraina cu 2,3; 1,9 și 1,6, state în care puterea de cumpărare este limitată.