FOTO+VIDEO Nunta lui George Simion, între tradiție, kitsch și oportunitate. Un mix cu de toate care să îi mulțumească pe toți

După mai bine de doi ani de pandemie, cu evenimente publice politice inexistente sau restrânse, politicienii români se pregătesc pentru momentul 2024, un an cu patru rânduri de alegeri. Primul care a mișcat a fost George Simion, liderul AUR a transformat propria nuntă în cel mai mare miting politic din ultimii ani, reușind un talmeș-balmeș din care fiecare participant a încercat să rămână cu ceva, dincolo de megalomania fostului șef de galerie și viitor candidat la prezidențiale.

Nu puțini din media și nu numai s-au grăbit să compare nunta anunțată de George Simion la începutul lunii iunie cu nunta din 1925 a liderului legionar, Corneliu Zelea Codreanu, iar câteva similitudini au existat, ambele s-au ținut în aer liber, cu participare populară mare și cu laitmotiv naționalist. Totuși între cele relatate de la nunta celui pe care susținătorii săi îl alintau „Căpitanul” și cele văzute sâmbătă au existat multe diferențe.

Dacă acum aproape 100 de ani participau între 80.000 și 100.000 de români, dintre care 30.000 veniți din întreaga țară cu merinde de acasă și cazați în casele oamenilor din Focșani, sâmbătă, participanții, între 5.000 și 7.000 cu tot cu membrii de partid, au fost plimbați într-un maraton de 24 de ore de către organizatorii AUR din mai multe orașe până în comuna vâlceană, Măciuca, locul în care George Simion a ales să își țină petrecerea câmpenească și serviți cu mâncare și băutură pe îndelete. O mică mare diferență, ca și nivelul intelectual dintre doctorul în drept, Corneliu Zelea Codreanu și gargaragiul de la portavocea galeriei, George Simion.

Maraton de 24h pentru participanții aduși la nuntă cu autocarul

Transportul a fost gratuit pentru membrii AUR, sau simpatizanții care au participat activ la manifestările publice ale partidului în scurta sa existență, pentru ceilalți a costat 90 de lei, iar dovada financiară o primeai în funcție de cât de bine se organizau coordonatori AUR. Oricine putea să solicite să participe la eveniment, costul? o vizită la unul dintre sediile partidului, eventual cei 90 de lei pentru transport și datele personale la purtător, GDPR-ul fiind o noțiune mult prea abstractă pentru AUR pentru a se complica inutil cu așa ceva, orișicum fără o copie de buletin, clar nu aveai ce căuta la nuntă.

Pentru o experiență autentică și pentru a încerca să înțeleg cine sunt oamenii care participă la acest eveniment am luat calea Pieței Constituției încă de când se crăpa de ziuă, pentru a mă îmbarca într-unul din cele patru autocare care au plecat din București. Patru autocare (cu câte 50 de călători fiecare) pentru cele șase sectoare, plus Ilfov, a fost primul semn care m-a făcut să pun la îndoială anvergura evenimentului, cu atât mai mult cu cât întregul activ de partid a fost mobilizat pentru o organizare cât mai bună a evenimentului și despre care trebuie să spun că a fost mai mult decât decentă.

Ca și mixul ideologic al partidului și oamenii din AUR sunt diverși, diferiți și din mai multe medii sociale, iar o catalogare și o etichetare a tuturor la pachet este o eroare și un semn de superficialitate, tot mai prezente în societatea românească, care nu fac cinste nici oamenilor și nici instituțiilor media care recurg la astfel de epitete.

Membrii și simpatizanții AUR, oameni de toate felurile

Am întâlnit în autocare și în perimetrul „festivalului” atât oameni săraci cu mari carențe de educație și cultură, pe care desigur, nu o să îi stigmatizez, cât și profesori, antreprenori, patrioți români, romi, angajați în multinaționale, ultrași, legionari nostalgici după perioada neagră reprezentată de asasinatele politice și ura la adresa evreilor din timpul lui Codreanu și chiar și un „trotinetist” (om venit cu trotineta), o etichetă la fel de superficială pusă USR-iștilor și simpatizanților lor. Și comportamentul lor pe drum și la eveniment a fost conform cu educația primită de acasă și autoeducația pe care fiecare și-a format-o ulterior acesteia.

Așa că drumul a fost presărat cu câte puțin din fiecare: de la certuri pe locuri și liste, la nemulțumiri legate de muzică, de la muzică de petrecere la manele și cântece legionare sau Paraziții, până la nemulțumirile unor participanți legate de mizeria făcută de alți participanți sau vociferările vulgare atunci când șoferul nu făcea o pauză pentru nevoi fiziologice când își doreau unii, precum și reacțiile dezaprobatoare pe care acestea le stârneau, de la șprițul, berea sau coniacul pe care unii le-au pornit odată cu motorul autocarului și până la țigările aprinse mai pe șustă în primele rânduri din față, de la inițiativa de a le oferi mirilor o icoană din partea tuturor din autocar și până la scena din benzinărie, unde unul dintre participanți nu a reușit să strângă bani de un pachet de țigări chiar și după ce s-a scuturat de măruntul din toate buzunarele.

Peste toate însă, a domnit permanent buna dispoziție și acest lucru s-a reflectat la final atunci când facem inventarul și realizăm că nu au existat niciun fel de incidente (momente pentru care unii dintre reprezentanții media au venit special), asta deși au fost implicați mii de oameni și s-a băut pe rupte, nenumărate locuri de pe pajiștea din interiorul și din apropierea „festivalului” fiind martore la ceea ce am scris. Un lucru pentru care acești oameni, dar și organizatorii, care au făcut apel constant la o purtare conștiincioasă și la evitarea provocărilor, merită toate aprecierile. În rest, da, au rămas resturi multe la mese, deși coordonatorii AUR au făcut des apeluri la fiecare să își strângă gunoaiele, însă asta se întâmplă la orice manifestare cu public mare, de la concertul Iron Maiden din București, până la cele mai cunoscute festivaluri, precum Electric Castle sau Untold.

Cuvântul de ordine, buna dispoziție

Revin și reiterez, buna dispoziție a fost cuvântul de ordine, o stare de care foarte mulți dintre participanți și dintre români în general, aveau și au mare nevoie, mai ales în condițiile în care de peste șase luni cuvintele de ordin sunt: război, inflație, scumpiri, criză energetică, datorii și multe, multe griji pentru ce o să urmeze. Asta poate explica și cifrele senzaționale pe care postul România TV, care a ales să transmită pe tot parcursul zilei nunta, le-a avut, mai ales în rândul celor de peste 55 de ani, mulți dintre ei nepermițându-și nici măcar să se gândească la un concediu la mare sau la munte. Și din nou, nu stigmatizăm  deloc acest lucru, e absolut normal ca acești oameni să aibă dreptul să se bucure de un spectacol, pentru că, în tandem cu propaganda politică, la eveniment au fost peste 10 ore de muzică de diferite genuri, de la populară, lăutărească, patriotică și până la rock.

Și tot la fel de normal este să urmărim și să sancționăm ce va urma în următorii doi ani. Populiștii de la AUR se vor folosi fără doar și poate de această enumerare care dă dureri de cap oricărui cetățean român: război, inflație, scumpiri, criză energetică, datorii, în multitudinea de campanii electorale de care ne vom lovi curând.

Revenind la eveniment, George Simion, organizatorii și participanții au reușit cu brio să combine tradiționalul cu kitschul, lucru reflectat încă de la cununia religioasă, cel mai important eveniment al zilei pentru o parte consistentă a participanților, precum și pentru mire conform propriilor declarații.

Între tradiționalism și kitsch

Cununia religioasă a fost efectuată într-o troiță a cărei geamuri au fost acoperite cu folii cu sfinți, imitând icoanele, în contradicție cu tradiția ortodoxă, care spune clar că un astfel de eveniment nu se poate oficia decât în biserică. Sigur, a existat o așa numită excepție de la BOR, un alt kitsch la care destule fețe bisericești apelează atunci când calculele de pe teren nu se pupă cu dogma. Tot la kitsch se încadrează și aranjamentele florale pe care le-au avut nuntașii, confecționate din… plastic, amintind de momentele din anii `80, atunci când foarte mulți români aveau în fructiere banane, lămâi, caise, portocale din același material datorită penuriei alimentare.

În același registru voi încadra și momentele prin care George Simion a bătut câmpii la propriu și la figurat (până spre seară când a dat poporul pentru petrecerea privată de la pensiunea aflată la câteva sute de metri distanță și la care accesul publicului larg dar și al presei a fost interzis), la braț cu tânăra sa nevastă, care în multe momente a arătat precum un bibelou, de care toți trebuiau să se ferească să nu îl spargă. Înconjurat permanent de gărzi de corp, care au avut dificila datorie de a ține la distanță oamenii simpli care voiau să îl atingă, sau chiar să îi pupe mâna, spre frustrarea acestora că nu reușesc să se apropie de Simion, pe care câțiva au refulat-o în câteva dintre aceste momente, liderul AUR și-a aranjat aparițiile cu entitățile media partenere (așa cum s-ar numi în cadrul unui festival adevărat), refuzând constant interacțiunea cu alți reporteri.

Și ca titlul să fie complet explicat, pe lângă kitsch și oportunitate politică și-a făcut loc cu brio și românismul. Ideea portului tradițional a fost una excelentă și a generat o imagine vizuală superbă, lucru pe care zic eu, nu îl pot contesta nici cârcotașii care s-au întrecut în apelative care s-au dorit a fi ironice, precum „bâlci” sau „patriotard”, parte bună din ei necontenind cu laude și admirație atunci când prin concediile din străinătate, participă la serbări tradiționale sau cumpără de la tarabe suveniruri provenite de la originile țării vizitate.

Nu doar ochii s-au bucurat, ci și urechile, pe multe acorduri folclorice tradiționale din zone diferite ale țării și nu provenite doar de pe scena mare, ci și din perimetrul „festivalului”, loc în care s-au întâlnit cu bucurie români din toate regiunile, din Diaspora și chiar și din comunitățile de aromâni din Balcani.

Și pentru ca să răspund încă o dată întrebării puse de coordonatorii AUR din autocarul cu care m-am deplasat: „tu din ce presă faci parte, din a noastră sau a opoziției?” trebuie să remarc și un alt lucru pozitiv al sărbătorii câmpenești de propagandă politică organizată de George Simion și anume standurile cu obiecte, produse și meșteșuguri din perimetrul nunții. Am discutat cu majoritatea dintre ei și toți mi-au spus că nu au plătit nicio taxă de acces și au ajuns să aibă un stand la nuntă, căutați fiind de către organizațiile locale AUR și în unele cazuri chiar direct de către George Simion. Promovarea acestor comercianți într-un loc cu atât de multă expunere merită toată aprecierea, mai ales că în cadrul evenimentelor mari, taxele sunt enorm de mari, iar locurile se obțin, românește, prin relații. Astfel evenimentul a fost animat de către atelierele de ceramică de la Horezu, de producătorii de ii oltenești, de produse tradiționale din Sibiu sau Topoloveni sau chiar meșterii de ornamente în sare din Vâlcea.

A dat petrecerea populară pe cea a VIP-urilor

Pentru noi, seara s-a încheiat cu ultimele două apariții ale „vedetei” serii în fața publicului, înainte și după concertul Phoenix, în timp ce pentru cei rămași s-a întins probabil până spre dimineață în acorduri de manele, spre nemulțumirea unor participanți care se îndreptau spre ieșire marcând momentul cu celebra sintagmă din timpul guvernului lui Dragnea: „noaptea ca hoții”!

Înainte de Phoenix, Simion a urcat pe scenă să anunțe că trupa va cânta imnul AUR, „Fie să renască numai cel cu har”, ceea ce a generat reacții dure din partea societății, precum și a foștilor membrii și textieri ai formației. În același timp, celebra formație, despre care Nicu Covaci a spus răgușit pe scenă că are 60 de ani existență a omis să cânte o piesă pe care în mod tradițional Phoenix o prestează pe fiecare scenă pe care urcă: „În umbra marelui urs”. Mai ales în contextul în care pe 27 august a fost sărbătorită Ziua Independenței Republicii Moldova, de care unionistul Simion nu s-a deranjat să amintească, ne oferă prilejul să cârcotim pe seama legăturii dintre AUR și Rusia, unde mai pui că primele două pauze făcute de șoferul autocarului cu care ne-am deplasat, au fost la Gazprom și Lukoil 🙂

Prezența lui George Simion și a Ilincăi pe scenă s-a încheiat cu tradiționalul dans al mirilor și un foc de artificii de peste cinci minute, deloc tradițional. Finalul nu a fost același pentru toți, în timpul retragerii către autocare după maratonul de peste 20 de ore, participanții puteau auzi din depărtare lăutarii care însuflețeau cealaltă petrecere, dedicată celorlalți…