Duminică, 18 decembrie, echipa națională de fotbal a Franței pierde în fața Argentinei cu un scor de 4-2 după un meci destul de tensionat și plin de răsturnări de situație. Chiar și așa, deznodământul era deja unul clar aproape pentru toată lumea, chiar și pentru francezi. Adrian Severin, fost ministru de Externe, Robert Turcescu și Dan Andronic dezbat în exclusivitate problemele ce au ieșit acum la iveală în cadrul podcastului EVZ Capital.
„Francezii și-au dat seama că acum există două Franțe, că este o șmecherie!”, subliniază Adrian Severin, care face o analiză fină a geo-politicului de la Paris văzută prin ochii sportului. Fostul ministru sugerează astfel că conducerea țării a ales în contextul Cupei Mondiale, calea cea mai ușoară: „În loc să bage bani mulți să se trimită copiii francezilor să facă sport, să se investească în ei, să ajungă jucători de talie mondială, francezii au ales să cumpere la bucată băieți de prin Africa pentru că îi costă mai puțin”.
Se pare că această strategie, chiar dacă s-a arătat mai profitabilă, i-a atins pe francezi la punctul sensibil al naționalismului. Robert Turcescu expune unul dintre mesajele unui telespectator spunând: „O telespectatoare ne spune faptul că aseară nu se uita la meci pe TVR, ci pe France24, unde, comentatorii discutau doar despre Messi, despre victoria Argentinei, nimic despre ai lor, spuneau că Messi e mai mare decât Maradona, că echipa lor nu există. Un comentator chiar ar fi zis atunci că <Lumea ar fi devenit, în sfârșit, una mai bună>”.
Când politica întâlnește sportul
Robert Turcescu este de părere că problemele sunt unele mult mai fine și mai sensibile, iar faptul că politica aceasta modernă ar fi intervenit în ceea ce înseamnă sport și microbism ar fi creat tensiuni majore în spiritul francez: „Să mă înțelegeți foarte clar, nu sunt rasist, nici vorbă, însă echipa Franței tocmai ca echipa Franței nu mai arăta. La un moment dat, părea că joacă Marocul cu Argentina, nu Franța. Poate e doar impresia mea, dar simt că e ceva forțat, ceva anormal la mijloc. Tocmai de aceea, când se îmbrățișau cu Macron, jucătorii nu simțeau că îl iau în brațe pe președintele țării lor, ei nu sunt francezi de origine, au primit cândva o cetățenie și au fost primiți în echipa națională”.
Ideea este susținută și de Dan Andronic care declară faptul că lumea sportului în Franța și politica nu ar fi trebuit niciodată alăturate și întrepătrunse: „Dacă faci diferența dintre politic și fotbal în Franța, vei descoperi că există două lumi diferite. O lume a imigrațiilor, o lume a celor care au încercat să reușească în viață prin sport și mai avem o lume a embellishment ului, ceea ce ar însemna burghezia franceză, burghezia birocratică”.
Adrian Severin, un priceput al politici externe și al dreptului european, este de părere că primii vinovați în toată această problematică sunt liderii de la Paris, care ar fi dorit să-și impună propria politică, îndepărtată de spiritul francez: „De la ultimii trei președinți încoace, treburile în Franța merg din ce în ce mai prost. Este o oboseală a democrației, o democrație care a adoptat o alureă grandilocventă în care funcționează din ce în ce mai puțin în direcția valorilor. Liderii politici sunt din ce în ce mai cenușii. Acum câțiva ani, o serie de generali au scris o scrisoare în care dădeau de pământ cu politica președintelui. În momentul în care tu ai lideri cenușii, ai lideri mediocrii, dar care au niște ambiții extraordinare, poți face multe. De exemplu, regimul lui Macron vrea să fie unul napoleonian, însă doar o imitație”.
