România a avut cea mai puternică dezvoltare și creștere economică din anul în care s-a realizat Mica Unire și până la 1914. Conform lucrării academicianului Victor Axenciuc – „Produsul Intern Brut al României- serii seculare de date” – în anul în care s-a realizat Mica Unire, România se afla într-o situație deloc favorabilă.
Nu existau căi ferate, iar drumurile erau în marea lor majoritate de pământ, foarte puține fiind pietruite. Porturile de la Dunăre și Marea Neagră erau doar niște schele pentru ancorat corăbii cu pânze. În țară nu existau nici magazii sau silozuri pentru depozitat cereale, iar rețeaua de telegraf lega doar câteva orașe. Nu erau aproape deloc nici clădiri pentru școli primare, dar nici pentru universități.
Cum spunea A.I. Cuza la 1859, anul când s-a realizat Mica Unire, „totul era de făcut”. Iar în următoarele cinci decenii (1862-1914) s-au realizat cele mai mari investiții în infrastructură din toată istoria modernă a țării.
Ce s-a realizat până în 1914
Între anii 1869 și 1914 s-au executat peste 3.500 km de căi ferate și lucrări de construcții- poduri, tunele, gări, ateliere etc. Comparativ, în 20 de ani interbelici s-au construit sub 1.000 km. În cei 50 de ani de după unire s-au construit peste 29.000 km drumuri. Din aceștia 5.000 km erau drumuri naționale întreținute de sute de cantonieri. Totodată s-au clădit poduri de beton și metalice, unele dintre ele existând și astăzi.
Toate porturile, de la Dunăre și din Constanța, au fost reconstruite și înzestrate cu utilaje. De asemea, au fost amenajate lucrări de apă și canal. S-au construit docuri, magazii moderne, silozuri, linii de garaj; clădiri pentru numeroase instituții, de la școli primare la instituții de învățământ superior sau instituții de cultură. Poșta și telegraful au legat toate localitățile țării între ele. S-au instalat 9.062 km de linii telegrafice și 25.308 km de fire pe stâlpi.
În marile orașe s-a introdus telefonul, curentul electric, s-au construit rețele de străzi. Liniile interurbane din orașe însumau 38.982 km. În țară funcționau peste 1.008 centrale manuale, iar numărul abonaților se ridica la 17.979, la o populație urbană de 1,4 milioane de locuitori
Cât au costat lucrările la acea vreme
Elie Radu arată în articolul său, publicat în urmă cu 111 ani în Buletinul Societății Politehnice că 1 km de șosea pietruită putea să coste și peste 40.000 de lei, mai ales în zone greu accesibile. Suma era echivalentă cu 13,3 kg aur, ceea ce ar însemna 4 milioane de lei la cursul de azi al aurului.
Potrivit surselor istorice, podul de la Cernavodă a costat 35 milioane lei sau 11,7 tone aur. Iar portul Constanța – 70 milioane lei, respectiv 23,3 tone aur. Silozurile, docurile și cheiurile porturilor Galați și Brăila au ncesitate și 30 milioane lei, adică 10 tone aur. PIB-ul a crescut de peste două ori
Luicrările de modernizare a României au generat o creștere constantă a producției. În intervalul de la Mica Unire și până în 1914, valoarea adăugată a crescut de aproape patru ori. Iar produsul intern brut (PIB) a crescut de 2,17 ori.
Deceniile interbelice au fost marcate de perioada de refacere postbelică și de criza economică, îndeosebi de cea agrară, din 1929-1936. În această perioadă creșterea medie pe locuitor a fost de 29%, nivelul atins în media anilor 1935-1939 fiind de 96% din cel antebelic, conform hotnews.
