Începând din aprilie 2023, războiul civil din Sudan a destabilizat Cornul Africii. Acesta a condus la consecințe dezastruoase mult dincolo de granițele sale. Conflictul a dus la strămutarea a aproape 10 milioane de persoane. De asemenea, a făcut ca peste 25 de milioane să se confrunte cu foamete acută. Inițiativele de pace eșuate, în loc să pună capăt violenței, nu au făcut decât să adâncească criza. Civilii au fost prinși într-un coșmar al brutalității crescânde.
Conflictul în plină desfășurare dintre Forțele armate sudaneze și Forțele de sprijin rapid a transformat „casele în cimitire”, după cum descrie înfricoșător un raport al ONU. În mod similar, trimisul special al SUA, Tom Perriello, a făcut o comparație la fel de înfricoșătoare. El a transmis că Sudanul ar putea deveni o „Somalia pe steroizi”, un stat eșuat împotmolit într-un conflict perpetuu.
Conflictul din Sudan ar afecta cel mai bun civilii
Răspunsul umanitar al comunității internaționale a fost tragic de insuficient. Doar 17 % din ajutorul necesar ajunge la cei care au nevoie disperată. Exodul masiv al sudanezilor care fug în țări vecine precum Ciad, Uganda, Etiopia și Sudanul de Sud poate declanșa și mai multă instabilitate regională. Se va perpetua un cerc vicios al violenței transfrontaliere. Lipsa de acțiune a comunității internaționale riscă să facă ca acest dezastru să scape și mai mult de sub control, cu consecințe care ar putea remodela regiunea pentru zeci de ani.
Bilanțul uman al actualei crize din Sudan este deopotrivă uluitor și sfâșietor. Se estimează că 150.000 de vieți au fost deja pierdute. Crucea Roșie Britanică raportează că 25 de milioane de oameni au nevoie urgentă de ajutor umanitar începând cu aprilie 2024. Dintre aceștia, 18 milioane suferă de foamete acută. 3,6 milioane de copii suferă de malnutriție acută. Aceasta este o realitate dureroasă care subliniază amploarea acestei tragedii. Dar numai cifrele nu pot surprinde întreaga amploare a suferinței. Aceste statistici reprezintă oameni reali – familii distruse, copii care se confruntă cu un viitor sumbru și comunități care se confruntă cu o pierdere profundă.
Dincolo de criza imediată se află o umbră pe termen lung, în care răni fizice și psihologice grave îi vor bântui pe supraviețuitori ani de zile, dacă nu chiar decenii. Istoria Sudanului este o poveste marcată de tragedii și tulburări. De la obținerea independenței față de dominația britanică și egipteană în 1956, națiunea a fost marcată de cicluri de conflict, foamete și epurare etnică. Războiul civil a durat 22 de ani, din 1983 până în 2005. Acesta este o dovadă clară a luptelor profunde și durabile care au definit istoria tulbure a Sudanului.
O speranța spre pace de doar doi ani
Clipa de speranță s-a aprins în 2019, odată cu înlăturarea dictatorului de lungă durată Omar al-Bashir. Totuși, s-a stins rapid în 2021, când democrația fragilă a Sudanului a fost spulberată de o lovitură de stat orchestrată de generalul de armată Abdel Fattah al-Burhan și Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de Hemedti. Semințele conflictului actual au fost semănate în discordia dintre acești doi lideri militari. Altădată aliați, Burhan, comandantul forțelor armate sudaneze, și Hemedti, liderul forțelor de sprijin rapid, și-au văzut relațiile tensionate din cauza reintegrării acestuia din urmă în armata regulată.
În timp ce Hemedti preconiza un proces gradual care să dureze un deceniu, Burhan credea că acesta ar putea fi realizat în doar doi ani. De atunci, această ruptură s-a transformat într-o criză devastatoare. A declanșat un genocid brutal care a primit o atenție redusă în comparație cu alte tragedii globale. Indiferența lumii nu a făcut decât să adâncească rănile unei națiuni deja îngenuncheate. Civilii îndură suferințe inimaginabile. Ei sunt prinși într-un conflict brutal care nu dă semne că se va încheia. Violența este necruțătoare. Eforturile de ajutorare sunt blocate în mod repetat de combatanți care folosesc embargouri strategice pentru a adânci criza.
Departamentul de Stat al SUA a confirmat realitatea sumbră. Ambele părți sunt vinovate de crime de război. Forțele de sprijin rapid și milițiile aliate sunt implicate în acte de epurare etnică. Răspunsul comunității internaționale a fost lamentabil de inadecvat, distras de alte crize globale și de tensiunile geopolitice în creștere.
Implicarea internațională în războiul din Sudan
În ciuda eforturilor Statelor Unite de a relansa negocierile de pace, încercarea de a obține o încetare a focului de durată rămâne frustrant de îndepărtată. Criticile la adresa politicii administrației Biden pentru Africa s-au înmulțit, în special pentru că a judecat greșit războiul civil ca pe o simplă dispută localizată, trecând cu vederea potențialul său de a declanșa un conflict regional mai amplu. Unii experți susțin că această neglijență nu a făcut decât să exacerbeze criza.
Poziția strategică a Sudanului a atras numeroși actori în procesul de pace, de la SUA și Arabia Saudită până la statele vecine și puterile globale. Piața comună pentru Africa de Est și de Sud, Liga Arabă, Uniunea Africană și ONU sunt doar câteva dintre entitățile implicate.
Cu toate acestea, aceste eforturi fragmentate au permis fără să vrea facțiunilor aflate în război să exploateze situația, folosind întârzierile diplomatice pentru a escalada violențele și a agrava suferința civililor. În prezent, Sudanul găzduiește cea mai mare populație strămutată intern la nivel mondial, o reflectare sumbră atât a conflictului în curs, cât și a moștenirii războaielor anterioare.
Pace sau manevre strategice
Principalul obstacol nu este doar războiul în sine, ci și lipsa unei diferențieri clare între eforturile autentice de pace și manevrele strategice ale puterilor rivale care urmăresc câștiguri geopolitice. Ceea ce ar trebui să fie un proces de pace unificat și incluziv s-a transformat într-o încâlceală haotică de inițiative, fiecare mai redundantă – și uneori contraproductivă – decât precedenta.
Această dezorganizare a oferit Forțelor de sprijin rapid și Forțelor armate sudaneze ocazia de a se angaja selectiv în eforturile de pace, în funcție de faptul că aceste inițiative amenință să le tragă la răspundere pentru crimele lor de război, inclusiv blocarea ajutorului umanitar. În ciuda avertismentelor și sancțiunilor internaționale, ambele părți rămân mai concentrate pe câștiguri militare decât pe obținerea păcii. Există un apetit scăzut pentru un mare acord sau chiar pentru o încetare temporară a focului.
Perioada în care actorii globali influenți pot impune o pace credibilă se închide rapid. Costul inacțiunii se va măsura în suferință umană suplimentară și instabilitate regională. Timpul pentru o intervenție decisivă se scurge, conform thehill.com.
