În România, realitatea scoate în evidență faptul că există multe clădiri neutilizate. Iar acesta este unul dintre aspectele care va duce la schimbări în societate. De la noțiunea de arhitectură responsabilă și locuire sustenabilă, până la revalorizarea patrimoniului și a construcțiilor existente. Chiar și așa, sunt oameni, numeroși, și bine organizații care acum lucrează pentru „viitorul trecutului”. Căci acesta trebuie adaptat la nevoile prezentului.
De aceea, prin intermediului proiectului „Cronicari Digitali” de sub coordonarea echipei de la Zaga Brand, agenție de publicitate, se transmit numeroase mesaje în mediul online prin care astfel de cazuri sunt scoase în evidență. Atelierul interactiv „CINE ASCULTĂ O CASĂ?” a devenit deja unul de renume, iar cel mai recent astfel de eveniment a avut ca temă reutilizarea fondului construit existent.
Ideea de adaptare la conteporan este una esențialp, în concepția oamenilor din domeniu. Nu mai e nevoie atât de mare de o șură, de exemplu, nu prea mai cresc oamenii animale multe care să aibă nevoie de fân peste iarnă. O șură de acest gen, o construcție veche, poate fi cu succes reabilitată și adaptată la nevoile din prezent ale unei gospodării sau ale unei comunități.
Cine ascultă o casă?
„În această perioadă în care ne află, este deja cunoscut faptul că artizanatul a devenit o modă”, spune Arh. Köllő Miklós. „Exista obiceiul ca tot ce părea inutil să dispară. Era o adevărată tradiție. Ei bine, acum, lucrurile s-au mai schimbat. Oamenii și-au dat seama că reutilizarea fondului construit nu este o idee chiar atât de rea. Au realizat că pata de vechi într-un tablou preponderent modent este o ideea foarte interesantă”, continuă arhitectul.
Însă, dincolo de valorile estetice, trebuie acordată o foarte atenție elementelor arhitecturale. „Căci arhitectura spune povești. Iar noi, cei care vrem să lucrăm cu astfel de locuri și să le reabilităm, ne înțelegem mult mai bine cu cei care înțeleg și valoarea afectivă. O casă veceh nu este perfectă. Meșterii de atnci nu puteau face totul la dungă. Știau doar să trișeze să pară perfect. Această tușă a acelor timpuri se observă la un simplu colț, de exemplu. Trrebuie intervenit cu mare atenție”, continuă Köllő Miklós.
Apoi, acesta specifică faptul că nu toate casele vechi trebuie privite ca un muzeu. Acestea pot fi adaptate la contemporan, la nevoile și la cerințele unui om din prezent. „Te poți folosi de materialele locului în continuare, desigur. Poți lucra cu acele culori specifice, bineînțeles. Dar, dacă nu încerci să scoți altceva cu totul, o urmă a prezentului vine cu un plus de valoare la un proiect de reabilitare a unei case vechi. Fondul contruit existent trebuie și adaptat, acolo unde este cazul și necesitatea”.
Și cum se lucrează la „viitorul trecutului”?
Se pune problema, înainte de toate, unde se găsesc acei oameni care au dorința de a investi bani, timp și energie pentru a iniția, concepe și finaliza un asemenea proiect. Marina Batog este specialist în economie urbană și dezvoltare economică locală și a vorbit în cadrul atelierului „Cine ascultă o casă” despre sustenabilitatea inițiativelor de revitalizare a fondului construit din mediul rural și mic urban. „România este una dintre țările care, la nivel global, înregistrează unul dintre cele mai mari decline demografice”.
Ne putem întreba de ce este important acest detaliu într-un asemenea context. „Ei bine, acest proces de depopulare este unul dintre factorii principali pentru care avem atât de mult fond construit și abandonat. Apoi au intervenit schimbările semnificative în regim de reguli de proprietate. A fost naționalizarea, privatizarea, conflicte, litigii, nu se mai știa ce al cui este, au fost restituirile și așa mai departe. S-a produs un fel de limbo juridic care este încă în vigoare”.
Barina Batog spune apoi că acest fond construit deja existent vine în același timp cu nevoia omului de spațiu. „Nu ai locuri comunitare, locuri unde să se desfășoare activități culturale. Unii antreprenori nu au unde să-și desfășoare activitatea pe care vor să o înceapă. Iar lanțul ăsta al slăbiciunilor ar putea continua mult și bine”.
