Înainte de războiul civil din Liban, creșterea sectorului serviciilor – care producea majoritatea veniturilor țării și angaja cea mai mare parte a forței de muncă – a fost atribuită în principal comerțului internațional și transporturilor. Însă, numerosele conflicte militare au pus presiuni pe economia Libanului, iar serviciile acestei țării din Orientul Mijlociu au fost printre cele mai afectate sectoare.
În Liban, turismul a fost, din punct de vedere istoric, unul dintre cele mai importante sectoare pe tot parcursul anului, datorită prezenței peisajelor naturale, a monumentelor istorice, a hotelurilor, a pub-urilor, a cluburilor de noapte, a restaurantelor, a stațiunilor de coastă și de munte, a facilităților sportive în aer liber și a evenimentelor culturale internaționale.
Războiul a afectat sectorul serviciilor
Deși luptele au avut un impact asupra tuturor sectoarelor economiei Libanului, industria serviciilor a fost una dintre cele care a avut cel mai mult de suferit. Inițiativele de restaurare pe scară largă au avut ca scop restabilirea proeminenței Beirutului ca centru financiar și turistic după încheierea războiului civil în 1990, dar progresul a fost împiedicat de numeroasele crize din Liban și din regiune la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.
Șomajul pe scară largă și emigrarea multor muncitori calificați în timpul războiului civil libanez au avut un efect devastator asupra forței de muncă din această țară din Orientul Mijlociu. Prin urmare, numeroase sectoare au fost puternic afectate în perioada războiului civil, industria, construcțiile, transporturile și comunicațiile suferind cele mai semnificative contracții ale populației active.
Libanul are o mișcare sindicală relativ bine dezvoltată. Deși se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv cu intervenția și restricțiile guvernamentale, sindicatele au obținut unele câștiguri tangibile, cum ar fi beneficii suplimentare, contracte de negociere colectivă și condiții de muncă mai bune. În timpul războiului civil, diviziunile din cadrul multor sindicate au slăbit funcțiile normale ale acestora, iar mulți dintre membrii lor s-au alăturat facțiunilor beligerante; mulți alții au emigrat. Sfârșitul războiului civil a fost marcat de renașterea mișcării sindicale libaneze, care a devenit un participant activ în societatea civilă libaneză postbelică și a manifestat împotriva creșterii costului vieții în țară și a creșterii taxelor indirecte pe articole precum benzina și petrolul. Sindicatele din Liban sunt organizate în confederații, inclusiv Confederația Generală a Lucrătorilor Libanezi (Confédération Générale des Travailleurs du Liban).
Aproximativ 50% din populația capabilă este șomeră
Salariul minim este stabilit prin Codul muncii, iar legislația prevede creșteri ale costului vieții, cum ar fi cele care au avut loc înainte, în timpul și după războiul civil, în principal din cauza creșterii substanțiale a costului locuințelor, educației, alimentelor și produselor petroliere. Veniturile fiscale reprezintă o sursă importantă de venit pentru guvernul libanez, printre care impozitele interne pe bunuri și servicii și impozitul pe venit sunt cele mai importante.
Un sondaj privind forța de muncă efectuat în ianuarie 2022 a arătat că aproape o treime din forța de muncă din Liban nu are un loc de muncă, în timp ce rata șomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) a ajuns la 47,8%. Sondajul a fost realizat de Administrația Centrală de Statistică din Liban, alături de Organizația Internațională a Muncii.
Sondajul arată că rata șomajului a crescut de la 11,4% în 2018-19 la 29,6% în 2022, în timp ce rata de participare a forței de muncă a scăzut de la 48,8% la 43,4%. Rata șomajului a crescut în toate guvernoratele, iar cea mai mare creștere a fost înregistrată în guvernoratul Baalbek-Hermel, unde rata a sărit de 30 de puncte procentuale, ajungând la 40,7 la sută.
Libanul se poate confrunta cu un declin demografic
Sondajul a mai arătat că aproximativ 50,1 la sută din forța de muncă și din forța de muncă potențială din Liban era subutilizată într-o anumită formă în ianuarie 2022. Aproape jumătate dintre șomeri se află în șomaj pe termen lung, 29,6 la sută dintre ei fiind în căutarea unui loc de muncă de doi ani sau mai mult, iar alți 19,2 la sută fiind în căutarea unui loc de muncă de la un an la doi ani.
Ponderea globală a femeilor în funcții de conducere a înregistrat o scădere de aproximativ 2 puncte procentuale, ajungând la 26,7%, față de 28,9% în 2018-2019. Aproape o treime din populația tânără de sex feminin nu avea un loc de muncă, nu urma un program de educație sau de formare profesională, o creștere netă față de 2018-2019, la 26,8%. O schimbare similară a fost înregistrată în cadrul populației tinere de sex masculin, deoarece rata a crescut de la 16,7 la sută în 2018-2019 la 26,1 la sută în ianuarie 2022.
Ponderea elevilor înscriși în instituții de învățământ privat a scăzut de la 47,8 la sută la 36,9 la sută în favoarea instituțiilor de învățământ public și privat gratuit. Numărul locuitorilor care beneficiază de orice tip de asigurare de sănătate a scăzut de la 56 la sută în 2018-19 la 49 la sută în 2022. Aproximativ 83 la sută dintre gospodăriile din Liban au declarat că nu pot trăi fără niciun venit nici măcar pentru o lună.
Mai mult de jumătate dintre cei intervievați cu vârsta de 15 ani și peste și-au exprimat dorința de a imigra. Cea mai mare rată a fost înregistrată în cadrul grupului de vârstă 15-24 de ani (69%), în timp ce rata a fost de 66% în cadrul grupului de vârstă 25-44 de ani.
Sursa: Britanica.
