Parlamentul European (PE) este una dintre instituțiile care a fost în centrul atenției în ultimii ani, de pe urma propunerilor sale privind corectitudinea politică la nivelul întregului bloc comunitar de state de pe continet, dar și pentru felul în care au abordat reprezentanții situația în cazul pademieide COVID-19. Astfel, putem spune că PE este una dintre cele mai puternice instituții la nivel european și vom vedea în continuare care sunt atribuțiile sale în procesul decizional.
Parlamentul European îndeplinește rolul de organ legislativ la nivelul Uniunii, având, totodată responsabilități bugetare, dar și implicați de control. Membrii acestuia, 705 la număr în prezent, provin din fiecare țară membră și sunt aleși prin vot direct de către cețățeni, prin alegeri organizate la o perioadă de cinci ani. Așadar, fiecare țară care face parte din blocul comunitar de state, inclusiv cei aproximativ 446 de milioane de cetățeni, au reprezentanți în cadrul PE, fiind singura instituție cu aceste avantaje. Bineînțeles, asta vine la pachet și cu o mulțime de responsabilități.
De ce este Parlamentul European o istituție-cheie?
Parlamentul European are un rol esențial în procedura legislativă ordinară pentru că pe birourile acestuia, o lege trece de mai multe ori spre lecturare și examinare înainte de a fi introdusă în Jurnalul Oficial. Un proiect de lege european poate avea mai multe surse, aceasta putând porni din inițiativă cetățenească, din partea a cel puțin un sfert din statele membre, sau să fie propuse din partea instituțiilor europene, printre care și PE.
În faza inițială, propunerea de lege ajunge pe mesele Comisiei Europene, de unde este transmisă ulterior spre citire și examinare către Parlamentul European, care o poate adopta sau modifica. A doua etapă prevede ca proiectul de lege să ajungă la Cinsiliul European, care poate decide să accepte poziția Parlamentului, caz în care actul legislativ este adoptat, sau poate să modifice poziția Parlamentului și să retransmită propunerea Parlamentului pentru a doua lectură. Avem apoi situația înversă, în care Parlamentul examinează poziția Consiliului și o aprobă, caz în care actul este adoptat, sau o respinge, caz în care actul devine caduc și procedura se încheie, sau propune amendamente și retransmite propunerea Consiliului pentru a doua lectură. În acest stadiu, marea majoritate a propunerilor sunt adoptate.
Cum ajunge, într-un final, ca o lege europeană să intre în vigoare?
Se poate întâmpla însă ca procedura să meargă mai departe și ca propunerea legislativă să ajungă din nou pe masa Consiliului care examinează poziția în a doua lectură a Parlamentului și fie aprobă toate amendamentele Parlamentului, ceea ce înseamnă că actul este adoptat, fie nu aprobă toate amendamentele, ceea ce duce la convocarea comitetului de conciliere.
Avem, așadar, posibilitatea unei concilieri, unde un comitet de specialitate, alcătuit dintr-un număr egal de deputați în Parlamentul European și reprezentanți ai Consiliului, încearcă să ajungă la un acord cu privire la un text comun. În caz de eșec, actul legislativ devine caduc, iar procedura se încheie. În cazul adoptării unui text comun, acesta este transmis Parlamentului European și Consiliului pentru a treia lectură.
Parlamentul European examinează textul comun și îl supune la vot în plen. El nu poate modifica formularea textului comun. În cazul în care acesta îl respinge sau nu se pronunță asupra lui, actul nu este adoptat, iar procedura se încheie. În cazul în care este aprobat de Parlament și Consiliu, actul este adoptat. Avem, însă, și posibilitatea unei a treia lecturi și în Consiliul European, când se examinează textul comun. Instituția nu poate modifica formularea. În cazul în care Consiliul respinge textul sau nu se pronunță în termenul stabilit, el devine caduc, iar procedura se încheie. În cazul în care Consiliul și Parlamentul aprobă textul, actul este adopt.
