Azi în istorie, 29 aprilie 1877: Războiul de Independență al României

Războiul de Independență al României, desfășurat între 1877 și 1878, a fost un moment de cotitură în istoria țării, marcând obținerea independenței față de Imperiul Otoman și afirmarea României ca stat suveran. Acest conflict a fost parte a Războiului Ruso-Turc, iar contribuția României a fost esențială pentru succesul alianței împotriva otomanilor.

În anii 1870, Principatul României căuta să-și afirme independența față de suzeranitatea otomană. Contextul european era favorabil, cu tensiuni crescânde între Rusia și Imperiul Otoman. Pe 4/16 aprilie 1877, România a semnat un tratat cu Imperiul Rus. Acesta permitea trecerea trupelor ruse prin teritoriul românesc pentru a lupta împotriva otomanilor în Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.

Războiul de Independență al României

În acest context, pe 29 aprilie 1877, Adunarea Deputaților din România a adoptat o moțiune prin care declara starea de război cu Imperiul Otoman. Această decizie a deschis calea către implicarea activă a României în conflict. Moțiunea a fost adoptată cu 58 voturi pentru, 29 contra și 5 abțineri, indicând o susținere semnificativă pentru independența națională.

România a mobilizat aproximativ 120.000 de soldați de-a lungul Dunării pentru a se pregăti pentru război. Trupele ruse au intrat în România pe 12/24 aprilie 1877. Acestea au traversat noul pod peste Prut construit de inginerul francez Gustave Eiffel. Pe măsură ce războiul avansa, Rusia s-a confruntat cu dificultăți în fața rezistenței otomanilor. Probleme au fost în special la Plevna, unde trupele conduse de Osman Pașa au opus o rezistență puternică.

Rusia a apelat la sprijinul României pentru a învinge forțele otomane. Participarea românilor a fost crucială în bătăliile de la Grivița și Rahova, contribuind la succesul final împotriva otomanilor. După o serie de victorii, România și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, alături de Serbia și Muntenegru.

Independența României a fost oficial recunoscută la Congresul de la Berlin din 1878. Congresul a stabilit că România era un stat suveran. Acest moment a marcat începutul unei noi ere pentru România, care a început să-și construiască identitatea națională și să se integreze în rândul țărilor europene.

Războiul de Independență a fost un moment de curaj și sacrificiu, iar costurile suportate de cetățenii români au fost semnificative. Țara a suferit de pe urma pierderilor de vieți omenești, dar a simțit și povara financiară a războiului.  Cu toate acestea, rezultatul a fost obținerea independenței, un obiectiv esențial pentru dezvoltarea ulterioară a României ca stat suveran și modern, potrivit Wikipedia.