4 august 1916: semnarea Tratatului de alianță și convenție militară dintre România și Antanta

La data de 4 august 1916 a fost semnat Tratatul de alianță a României cu Antanta. Acesta a fost un acord internațional încheiat între guvernul român și guvernul Antantei. Scopul principal a fost participarea României în Primul Război Mondial, ca aliat al Antantei.

Acest tratat a fost semnat la București la data de 4/17 august 1916 de către Ion I.C.Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și reprezentanții Antantei.

Cei care au semnat acest acord au fost: ministrul Franţei- Saint-Aulaire, ministrul Marii Britanii- Barclay, ministrul Italiei- Fasciotti, ministrul Rusiei- Poklevsky și preşedintele Consiliului de Miniştri al României- Brătianu.

Prevederi

Tratatul de alianță avea două părți, una politică, formată din șapte articol și una militară formată din șaptesprezece articole. Părțile se obligau să țină în secret absolut existența și conținutul acordului.

Pe data de 28 august 1916, România avea să declare război Austro-Ungariei, în schimbul următoarelor teritorii: Transilvania, Crișana, Maramureș, Banatul și cea mai mare parte a Bucovinei.

Articolele din tratatul politic al acordului semnat

(I)               Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe toată întinderea frontierelor sale actuale.

(II)              România se angajează să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile prevăzute de Convenţia militară. România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor.

(III)            Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.

(IV)            Limitele teritoriilor menţionate la articolul precedent sunt fixate precum urmează:Linia de demarcaţiune va începe pe Prut, la un punct al hotarului de acum între România şi Rusia, aproape de Novoseliţa şi va urca acest fluviu până la hotarul Galiţiei la confluenţa Pritului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei, şi a Ungariei până la punctul Stog (cota 1655). De acolo ea va urma linia de separaţie a apelor între Tisa şi Viţa, pentru a atinge Tisa la satul Trebuşa deasupra locului care se uneşte cu Vişa. Din punctul acesta ea va coborî pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km. La răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede. Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României. România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului într-o zonă ce se va determina ulterior, şi să nu ţie în această zonă decât forţe necesare serviciului de poliţie. Guvernul Regal Român se îndatorează a indemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze, în timp de doi ani de la încheierea păcii.

(V)             Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia pe de o parte, şi România pe de altă parte, se angajează să nu încheie pace separată sau pace generală decât împreună şi în acelaşi timp. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează, de asemenea ca la tratativele de pace,  teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la Articolul IV, să fie anexate Coroanei României.

(VI)            România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Conferinţei de Pace.

(VII)          Puterile Contractante se angajează să păstreze secretă prezenta convenţie până la încheierea păcii generale.

 Convenția militară

Conform convenției militare care era stabilită, România avea să atace Austro-Ungaria din sud. În același timp, Rusia avea să înceapă o ofensivă în vederea sprijinirii mișcării românești din Transilvania.

Totodată, rușii s-au angajat să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie și una de cavalerie pentru a evita un posibil atac al bulgarilor. De asemenea, Franța și Marea Britanie avea să înceapă un atac pe frontul de luptă de la Salonic cu scopul ieșirii din război a Bulgariei. Antanta sau Tripla Înțelegere a fost un bloc politico-militar creat înainte de Primul Război Mondial. Acesta era format inițial din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. La finalul războiului, această gruparea a ieșit victorioasă în fața Germaniei.