21 august 1968: Ceaușescu condamnă public invazia Cehoslovaciei. Primăvara de la Praga și impactul său

Rămasă în istoria națională drept unul dintre cele mai importante momente de politică externă ale regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, condamnarea intervenției aliaților Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia a adus multe beneficii comunismului românesc.

Primăvara de la Praga este un eveniment definitoriu pentru blocul comunist în timpul Războiului Rece. Cehoslovacia, republică socialistă alegerile din 1948, ajunge să fie una dintre națiunile prospere ale blocului, chiar dacă se afla sub dominație comunistă. Țara reprezintă singurul caz în caz comuniștii au ajuns la putere prin intermediul unui vot popular democratic, care nu a fost trucat, cum a fost cel din România.

Liberalizarea Cehoslovaciei

Până în anii 1960, mii de cehi și slovaci au fost întemnițați sau persecutați pentru viziunile lor politice, inclusiv prin procese spectaculoase și execuții, la fel cum și la noi în țară s-a întâmplat, cel mai des în perioada anilor ‘50. Sub Stalin și succesorii săi Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev, Cehoslovacia era o națiune care trăia în frică.

În ianuarie 1968, Alexander Dubcek a preluat conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia. El a anunțat planuri de a ușura cenzura și de a restrânge puterile poliției secrete, deci un program de liberalizare a regimului comunist. Dubcek a promis că va crea „socialismul cu chip uman”.

După ce s-a renunțat la cenzură, presa locală a început să scrie despre cazurile odioase de corupție, crimă și abuzuri ale oficialilor Partidului Comunist. Cu speranța că s-a deschis drumul către libertate politică, cehii și slovacii au început să protesteze în stradă.

Ideologia lui Brejnev

Doctrina lui Brejnev făcea referile la faptul că în momentul în care apare o amenințare într-un stat comunist, tot blocul sovietic este supus unor riscuri. Această doctrină a fost enunțată pentru a justifica intervenția militară din Cehoslovacia, din august 1968, dar și cea din Ungaria, din 1956.

La începutul zilei de 21 august 1968, aproximativ 250.000 de soldați, 2.000 de tancuri și sute de avioane din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Ungaria și Polonia au intrat în Cehoslovacia. La doar 29 de ani de la coșmarul invaziei naziste, cehii și slovacii s-au trezit din nou de trupele străine de pe pământul lor.

Secretarul General Dubcek a fost arestat și dus la Moscova pentru a fi interogat.

Răspunsul lui Ceaușescu la chemarea lui Brejnev

„Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Nu există nicio justificare și nu poate fi acceptat niciun motiv pentru a admite pentru o clipă numai ideea intervenției militare în treburile interne ale unui stat socialist prieten. Problema alegerii căilor de construcție socialistă este o problemă a fiecărui partid, a fiecărui stat, a fiecărui popor”, spunea Ceaușescu într-un discurs susținut în fața a zeci de mii de oameni.

Gestul, considerat extrem de curajos de istoricii români, și extrem de surprinzător totodată, a poziționat România pe primele pagini ale ziarelor internaționale timp de săptămâni. Ceaușescu ajunsese un super erou al Cortinei de Fier, fiind văzut ca un reformator al socialismului. Imaginea pulbică a țării noastre a avut de câștigat de pe urma discursului din 21 august 1968, mai ales la capitolul relații internaționale și economice cu statele occidentale.

Povestea din spatele discursului

„Întregul popor român nu va admite nimănui să calce teritoriul patriei noastre”, sublinia liderul comunist, fiind urmat de ovațiile extaziate ale mulțimii de zeci de mii de oameni.

Ceaușescu avea un plan de prietenie cu guvernul de la Praga, fiind prezent în capitala Cehoslovaciei cu o săptămână înainte de intervenția militară sovietică, pentru a încheia un tratat de prietenie. Discuțiile nu au dus nicăieri, deoarece Moscova dorea să introducă mai multe clauze în tratatul de prietenie dintre România și Cehoslovacia.

În momentul în care România respinge ordinul de intervenție în reprimarea protestelor din Praga, serviciul de informații de la Londra trimite o scrisoare prin care Ceaușescu este anunțat că România va fi următoarea țară în care se va interveni. În plan extern, Ceaușescu începe să fie perceput ca un liberal, în timp ce în țară, libertatea de opinie și drepturile cetățenești erau mult mai limitate față de situația din Cehoslovacia.