Putin, psihologia tuturor dictatorilor: „Dacă eu plec din această lume, atunci lumea trebuie să plece cu mine”

Mihail Șișkin s-a născut la Moscova și este unul dintre cei mai lăudați scriitori din literatura rusă contemporană, fiind totodată singurul care a primit toate cele trei cele mai prestigioase premii literare din Rusia.

Critic deschis al lui Vladimir Putin și a ceea ce el numește „regimul său criminal”, el trăiește în exil în Elveția din 1995. În „Rusia mea: Război sau pace?”, cea mai recentă carte a sa, scriitorul trece în revistă contururile violente ale istoriei Rusiei și examinează relația tulbure dintre statul rus și cetățenii săi.

În cadrul unui interviu realizat de publicația The Guardian, Șișkin a fost întrebat: „Ați vorbit în trecut despre un război civil în literatura rusă între naționaliști și liberali. S-a adâncit acesta de la invazia Ucrainei? ”

Drept răspuns, scriitorul a afirmat: „În urmă cu douăzeci de ani eram cu toții împreună la Kiev, la festivalul literar, scriitori și poeți care scriu în limba rusă în Ucraina. Și am avut sentimentul că, în sfârșit, construim viitoarea cultură rusă, în care înțelegerea reciprocă este importantă. Și apoi, mai târziu, a venit anexarea Crimeei și am văzut oameni cu care stăteam la masă strigând: „Crimeea este a noastră! Crimeea este a noastră!” A fost ca în celebra piesă a lui [Eugène] Ionesco, Rinocerii, în care oamenii se transformă în rinoceri. Nu era posibil să vorbești cu ei. Era imposibil să vorbesc cu fratele meu care locuiește la Moscova. Așa că am devenit străini. Există ceva de genul unei diferențe de civilizație între noi în cultura rusă. Pot înțelege de ce oamenii care nu citesc cărți susțin acest război. Dar îmi este imposibil să explic de ce oamenii cultivați susțin acest război.”

„Dușmanul culturii ruse este regimul rus”

„În cartea dumneavoastră spuneți că este misiunea tuturor scriitorilor și artiștilor ruși să arate că nu toți rușii susțin acest război. Dar, după cum spuneți, mulți artiști și scriitori nu cred că aceasta este misiunea lor”, a afirmat interviatorul, așteptând o explicație din partea lui Șișkin.

„Este o misiune pentru mine acum. Toată viața mea am simțit un pământ foarte solid sub picioarele mele. Era cultura rusă. Iar acum a fost spulberată. Acum o sută de ani, imigranților ruși nu le era rușine să vorbească în rusă pe străzile din Berlin sau Paris. Dar acum le este rușine să vorbească limba lor. Iar misiunea mea acum este să fac totul pentru a reda demnitatea limbii ruse. Iar acest lucru este posibil doar cu victoria Ucrainei în acest război împotriva dușmanului nostru comun, regimul rus, pentru că principalul dușman al culturii ruse este regimul rus”, a răspuns scriitorul rus.

Ziaristul îl întreabă: „Scrieți că Rusia va avea un viitor doar dacă va trece printr-o înfrângere totală. Este aceasta o opțiune viabilă pentru o putere nucleară?”.

Șișkin consideră că agresiunea nucleară este o opțiune, însă nu una foarte viabilă: „Putin are psihologia tuturor dictatorilor: „Dacă eu plec din această lume, atunci lumea trebuie să plece cu mine.” Ei nu au empatie. Ei nu iubesc oamenii. Ei urăsc oamenii. Și astfel sunt sigur că ar apăsa butonul roșu. Dar nimeni nu va îndeplini ordinul său de a distruge Pământul. Nimeni. Și știți de ce? Pentru că în Rusia întrebarea principală nu este ca în literatura clasică rusă din secolul al XIX-lea: cine este de vină? Ce este de făcut? Nu, întrebarea principală este: țarul este real sau fals? Și poți dovedi că ești real dacă câștigi un război. Stalin a ucis milioane de oameni, dar este iubit de populație. Gorbaciov a fost iubit în Occident, dar a pierdut războiul din Afganistan și războiul rece împotriva Occidentului. [Așa că] este disprețuit. Generalii lui Putin i-au spus că vor cuceri Kievul în trei zile, iar Putin a calculat greșit. A eșuat. Iar acum este un fals țar. Nimeni nu va îndeplini un ordin de la un fals țar”.

Șișkin nu va renunța la opoziția sa față de Kremlin

„Cartea dumneavoastră este un avertisment împotriva corupției limbajului, a normalizării minciunii. Dar dacă o minciună are mai multă putere decât adevărul, cine va fi suficient de curajos să o conteste și să riște închisoarea sau moartea? Când ați fost ultima dată, de exemplu, în Rusia?”, a mai fost întrebat scriitorul rus.

„Ultima dată când am fost în Rusia a fost în octombrie 2014. La târgul de carte de la Krasnoyarsk. Am fost singurul care vorbea de pe scenă despre război. Tăcerea a fost atât de umilitoare, încât a fost ultima mea vizită în Rusia. Acum este imposibil să merg oricum. Primesc amenințări cu moartea, dar ce să fac? Ar trebui să păstrez tăcerea? Ar trebui să nu mai vorbesc sau să nu mai scriu? Atunci viața mea nu mai are niciun sens. Nu voi renunța”, a afirmat Șișkin.

Apoi, ziaristul l-a întrebat pe Șișkin: „Scrieți despre „anii ’90 sălbatici” din Rusia, când oligarhii au furat resursele naturale și infractorii au fost împuterniciți. A fost marea oportunitate ratată. Ce ar fi putut face Occidentul pentru a sprijini democrația rusă?”

Scriitorul a răspuns că Rusia nu a primit, de fapt, niciodată un exemplu bun al democrației din partea Occidentului. „Mă tem că adevărul este că Occidentul a ajutat la introducerea acestui regim criminal în poporul rus. În anii ’90, oamenii erau pregătiți pentru democrație, dar nu aveau nicio idee despre cum funcționează aceasta. Ce au arătat democrațiile occidentale noii democrații rusești? Am lucrat ca interpret în Elveția și am văzut cum funcționează această uriașă mașină de spălat rufe.

Oamenii cu bani furați, bani murdari, veneau din Rusia pentru a-și deschide un cont la Zurich. Iar avocații, oamenii din bănci, toată lumea era foarte fericită să primească acești bani murdari. Erau absolut conștienți de faptul că erau bani murdari. Același lucru s-a întâmplat și la Londra, chiar mai rău, cred. Este, desigur, principala responsabilitate a rușilor, dar fără acest sprijin din partea democrațiilor occidentale, ar fi fost imposibil să se creeze această nouă dictatură în Rusia”, a explicat scriitorul.

Viitorul Rusiei și al culturii sale

Întrebat „Vedeți viitorul Rusiei cu un oarecare optimism?”, scriitorul îi răspunde că „Sunt foarte optimist în ceea ce privește Ucraina. Sunt sigur că vor avea victorie în acest război. Și sunt foarte pesimist în ceea ce privește viitorul Rusiei. Nu cred că va fi o țară democratică, minunată și frumoasă. Într-o zi, Putin nu va mai fi aici și atunci vom vedea o luptă uriașă pentru putere. Prăbușirea imperiului rus va continua; toate aceste republici naționale vor părăsi Federația Rusă. Siberia va pleca. Cred că vom avea noi dictatori, iar Occidentul îi va sprijini, deoarece vor promite să preia controlul armelor nucleare, iar istoria Rusiei își va mușca din nou coada”.

„Spuneți în carte că ura este boala, iar cultura este leacul. Poate avea cultura un rol în schimbarea acestui viitor sumbru?”

„După acest război, va exista o ură atât de mare între ucraineni și ruși. Nu va fi ușor să se creeze punți de legătură. Dar va trebui să facem punți. Iar aceste punți pot fi construite doar prin cultură, doar prin civilizație, doar prin literatură și muzică. Aceasta va fi misiunea uriașă”, explică Mihail Șișkin pentru The Guardian.