Minune! Avem o Strategie Națională de Siguranță Rutieră

Începem să dăm semne de normalitate. Ministerul Transporturilor a prezentat Strategia Națională de Siguranță Rutieră pe următorii nouă ani. Măcar nu e un… cincinal.

Din câte am putut înțelege, avem de a face cu un plan de măsuri pentru reducerea numărului accidentelor de circulație cu 50% în acest interval de timp. Ținta pare ambițioasă ținând cont de faptul că suntem campioni la astfel de accidente, dar specialiștii spun că este, totuși, fezabil.

Cică îmbunătățim infrastructura

Pes curt, Strategia Națională de Siguranță Rutieră este un program care vine cu soluții pentru principalele cauze ale accidentelor de circulație: lipsa de educație rutieră și pregătirea insuficientă a șoferilor, infrastructură de transport deficitară sau un cod rutier încă destul de permisiv, fără sisteme moderne de monitorizare.

Astfel, în document se prevăd și o serie de investiții în infrastructura rutieră, în sisteme moderne de monitorizare a circulației, dar și în educație rutieră.

Se dau și cifre: din fonduri europene sunt anunțate investiții de peste 600 de milioane de euro pentru șosele mai sigure, dar și achiziția a 300 de radare mobile și a 500 de camere pentru monitorizarea circulației. Strategia răspunde celor două ținte din 2030 și 2050 pe care le-a stabilit Comisia Europeană.

Schimbăm atitudinea?

”Pe fondul generării unei schimbări atitudinale, respectiv a generării unei noi culturi comportamentale dovedite trafic să avem o infrastructură cât mai sigură și care să contribuie la diminuarea consecințelor unor eventuale accidente rutiere, acestea fiind de cele două verigi de bază care să ne garanteze înjumătățirea numărului de victime până în 2030, respectiv anularea acestui număr până în 2050” a declarat secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Gábor Sándor.

Să spunem, însă, lucrurilor pe nume. Din păcate, România ocupă de foarte mult timp ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește siguranța pe șosele, costurile accidentelor de circulație reprezentând 2% din Produsul Intern Brut. Altfel spus, avem o întârziere de minimum 30 de ani în acest domeniu față de Uniunea Europeană.