Germania se aprovizionează cu gaze naturale din SUA. Înlocuirea energiei rusești în economia germană

Germania a semnat un alt acord pe termen lung pentru a importa mai mult gaz natural lichefiat din SUA, în timp ce Berlinul încearcă să înlocuiască energia rusească în economia sa, pe fondul războiului purtat de Moscova în Ucraina. SEFE, sau Securing Energy For Europe, compania născută în urma naționalizării efective de către Berlin a operațiunilor germane ale companiei rusești de stat Gazprom, va achiziționa 2,25 milioane de tone pe an de gaz super-refrigerat de la Venture Global LNG, un dezvoltator american de terminale de export de-a lungul Golfului Mexic.

Durata de 20 de ani a contractului de furnizare este un indiciu că Germania, care a început să importe GNL în urmă cu doar șapte luni, se așteaptă ca acest consum de gaze să dăinuie în economia sa, în ciuda obiectivului de reducere cu 95% a emisiilor nete de carbon până în 2045. SEFE este deținută în întregime de statul german.

Germania, acord pe termen lung cu SUA

Egbert Laege, directorul executiv al SEFE, a declarat că acordul a marcat „un alt pas important în misiunea noastră de a asigura energia pentru clienții europeni” și va „contribui la diversificarea și sustenabilitatea” aprovizionării continentului. Mike Sabel, directorul executiv al Venture Global, a salutat „parteneriatul strategic” cu Germania, afirmând că firma sa este „onorată să sprijine un aliat cheie al SUA”. Companiile nu au dezvăluit prețul la care va fi vândut gazul, echivalent cu aproximativ 5 % din cererea Germaniei. Contractul este al doilea acord pe 20 de ani încheiat de Germania cu Venture Global, după cel pentru 2 milioane de tone pe an semnat de compania de utilități EnBW, deținută în mare parte de landul Baden-Württemberg din sud-vestul țării. Acordurile vor face din Venture Global cel mai mare furnizor de GNL din Germania.

Anul trecut, compania germană RWE a încheiat un acord pentru aprovizionarea cu GNL din Qatar pe o perioadă de 15 ani, o durată mult mai scurtă decât cea dorită de statul din Golf, după ce în ultimele luni a semnat acorduri cu companii chineze pentru o perioadă de până la 27 de ani. Compania norvegiană Equinor a semnat, de asemenea, săptămâna aceasta, un acord pe 15 ani cu exportatorul Cheniere Energy din SUA. Anul trecut, exporturile de GNL din SUA către Europa au crescut vertiginos, pe măsură ce criza energetică s-a agravat și prețurile la gaze au crescut, iar livrările de peste 40 de milioane de tone au atenuat deficitul de aprovizionare. Fluxurile suplimentare au ajutat Europa să constituie stocuri ample de gaze în timp ce se pregătește să intre în iarna din 2023.

Germania, care a petrecut zeci de ani construind un sector industrial dependent de gazul rusesc, cândva ieftin, a fost expusă în special la pierderi de aprovizionare după invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina și exploziile misterioase de anul trecut care au demolat părți din sistemul de conducte Nord Stream din Rusia. Înainte de criza energetică, Germania era singura mare economie din Europa care nu dispunea de o capacitate de import de gaz natural lichefiat (GNL) și depindea de gazele naturale din Rusia prin conducte. Dar, în ultimele 18 luni, a accelerat o serie de instalații plutitoare de import de GNL. Potrivit Refinitiv, din decembrie, țara a preluat în total 2,4 milioane de tone de GNL, dintre care peste 70% provin din SUA.

Cel mai mare exportator din lume

Cele mai mici patruzeci și opt de state din SUA au început să producă GNL abia în 2016, dar proiectele de pe coasta Golfului, aflate în construcție de la companii precum Cheniere, Venture Global și ExxonMobil, vor face din această țară cel mai mare exportator din lume, de departe. Exportatorii americani au semnat contracte de aprovizionare viitoare în valoare de peste 70 de milioane de tone/an de la începutul anului 2021, potrivit S&P Global.

La doar câteva săptămâni după ultima invazie a Rusiei în Ucraina, anul trecut, președintele SUA, Joe Biden, și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au anunțat un pact strategic în cadrul căruia companiile din UE vor încerca să garanteze o cerere mai mare de GNL american, o încercare de a stimula construcția de mai multe capacități de export, conform Financial Times .