Sfârșitul bunelor relații dintre Franța și Italia a venit într-un moment periculos pentru Europa. Miza pentru o alianță franco-italiană favorabilă este cât se poate de mare, în contextul în care economiile europene au fost afectate de creșterea costurilor energiei, de inflația galopantă și de războiul din Ucraina.
Noul lider de guvernare din Italia, Giorgia Meloni, are un lung istoric de opoziție față de politicile franceze, iar trecutul său naționalist și conservator nu ar putea fi mai diferit de cel al președintelui Emmanuel Macron.
Prima întâlnire a lui Meloni cu un lider de stat
„Există o problemă cu Italia”, a declarat un oficial francez. „Singura abordare credibilă este să nu punem [Italia] pe lista neagră – adoptăm o abordare mai mult tranzacțională”, relatează Politico.
Cei doi lideri s-au confruntat la Roma într-o întâlnire neplanificată duminică seara, fiind și prima întrevedere a lui Meloni cu un lider mondial de la numirea sa ca prim-ministru.
Ei au vorbit pe o terasă a hotelului Gran Meliá din Roma, fără consilieri sau miniștri alături, abordând o serie de subiecte, printre care criza energetică, războiul din Ucraina și gestionarea fluxurilor de migrație. Discuțiile au fost „deschise și sincere”, dar și „exigente”, a declarat un oficial al Elysée. În timpul întâlnirii, Macron a invitat-o pe Meloni la o vizită oficială la Paris. Biroul lui Meloni a declarat ulterior că cei doi au convenit „să continue o colaborare privind marile provocări comune la nivel european, respectând în același timp interesele naționale ale fiecăruia”.
Surse guvernamentale franceze sunt mai puțin sigure de un viitor de colaborare. Oficialii francezi cred că cooperarea dintre cele două țări se va face acum de la caz la caz. „Nu ne vom preface că Italia nu există”, a declarat oficialul francez citat mai sus. „Am menținut relații cu Trump, este vorba de țară și nu de persoana cu care avem relații”.
Un ministru francez a declarat că Parisul și Roma ar putea avea o agendă comună atunci când vine vorba de sprijinul pentru Ucraina, criza energetică și cooperarea industrială, dar a prezis unele ciocniri în ceea ce privește drepturile civile și migrația. „Bineînțeles că este complicat, pentru că nu suntem de acord cu valorile, dar în același timp suntem obligați să lucrăm la războiul din Ucraina și la anumite subiecte”, a spus ministrul.
Același ministru francez a recunoscut că planurile franceze de a include avortul în Carta drepturilor fundamentale a UE s-ar putea confrunta, de asemenea, cu opoziția lui Meloni.
Potrivit a trei oficiali francezi, printre care Jean-Louis Bourlanges, președintele Comisiei pentru afaceri externe a Adunării Naționale a Franței, principalul subiect de dispută va fi migrația, unul dintre subiectele discutate în timpul reuniunii de la Roma. „Nu este o situație ușoară, nu este ușor să găsim linia corectă, dar trebuie să o găsim”, a declarat ministrul.
Sfârșitul unei perioade de colaborări strânse
Sub conducerea lui Draghi, Franța și Italia au lucrat mână în mână în dosare-cheie, precum plafonarea prețurilor la energie și viitoarea reformă a normelor de cheltuieli ale UE. Cooperarea franco-italiană ar putea fi și mai crucială pe măsură ce relația dintre Paris și Berlin se deteriorează. UE se confruntă cu un vid de conducere pe care duo-ul Draghi-Macron l-a umplut cu succes pentru o perioadă.
Oficiali francezi și politicieni italieni au declarat că este posibil ca o anumită cooperare să continue. Meloni a promis că va continua să lucreze cu Franța, asigurându-se în același timp că interesele Parisului nu prevalează asupra celor ale Italiei. Într-un interviu acordat publicației Le Figaro înainte de alegeri, ea s-a angajat să facă echipă cu Parisul în discuțiile fiscale ale UE sau în lupta împotriva sistemului de etichetare a alimentelor Nutri-Score.
Dar alianța nu este lipsită de riscuri – cel puțin pentru Macron. A fi prea apropiat de Meloni ar putea avea un cost politic acasă, unde opoziția de stânga atacă vehement guvernul lui Macron, inclusiv pentru că a dat mâna cu Meloni.
„Va exista agitație când vine vorba de retorică și declarații, dar, de fapt, va fi nevoie ca Macron și Meloni să găsească un acord” în dosare, inclusiv în ceea ce privește reforma normelor fiscale ale UE, a prezis Marc Lazar, profesor la Sciences Po Paris și expert în relațiile franco-italiene.
Macron ar putea respinge criticile pentru „normalizarea” lui Meloni, permițând miniștrilor sau aliaților să o critice, evitând în același timp atacurile directe de la Elysée, a remarcat Lazar.
Un prim exemplu de retorică aprinsă a avut loc la începutul acestei luni, când guvernul francez a avut o altă dispută cu Meloni, din cauza comentariilor ministrului francez al afacerilor europene, Laurence Boone, cu privire la necesitatea de a monitoriza respectarea „drepturilor și libertăților” în Italia, în urma ascensiunii la putere a lui Meloni. „Cei din străinătate care spun că vor să monitorizeze Italia nu mă nesocotesc pe mine, ci pe poporul italian, care nu are nevoie să ia lecții”, a declarat Meloni marți în fața legislatorilor italieni.
„Văzut de la Paris, statul de drept este de competența UE, iar Comisia aplică o procedură. Văzută din partea lui […] Meloni, aceasta este o influență nejustificată asupra suveranității naționale”, a declarat Sandro Gozi, fost subsecretar italian pentru afaceri europene, în prezent europarlamentar pe lista Renaissance a lui Macron.
Meloni a atac poziția Parisului și în trecut
Poziția antagonistă a lui Meloni față de Franța nu este nouă. Din băncile opoziției italiene, Meloni a atacat Parisul pe mai multe fronturi – inclusiv în ceea ce privește gestionarea problemelor legate de migrație, politica sa externă în Libia, disputele de frontieră și legăturile industriale franco-italiene. Partidul său a fost singurul care a votat împotriva ratificării Tratatului Quirinale, un acord de cooperare bilaterală încheiat anul trecut între Paris și Roma.
În timp ce întâlnirea de duminică de la Roma părea să indice un dezgheț în relații, pozițiile rămân, de asemenea, foarte îndepărtate în chestiuni precum avortul, pe care Macron dorește să îl transforme într-un drept european, și lansarea de către Bruxelles a unor proceduri privind statul de drept împotriva aliaților europeni ai lui Meloni din Polonia și Ungaria.
În timpul campaniei electorale, Meloni a încercat să își tempereze imaginea și să semnaleze instituțiilor și guvernelor UE că este o persoană cu care pot face afaceri. Ea a încercat să evite atacurile directe împotriva partenerilor sau instituțiilor UE și a susținut eforturile Bruxelles-ului atât în ceea ce privește criza energetică, cât și răspunsul NATO la invazia Rusiei în Ucraina. Ca parte a acestei schimbări, aliații lui Meloni cred acum că Franța și Italia ar putea colabora în dosare-cheie ale UE, cum ar fi plafonarea prețurilor la energie și reforma normelor privind cheltuielile publice.
„În general, există mai multe puncte comune decât puncte de dezacord”, a declarat Nicola Procaccini, un europarlamentar din partea fraților lui Meloni din Italia. „Amândoi au o datorie publică ridicată, așa că sunt în aceeași barcă”, a spus el.
