Atât campania lui Trump, cât și cea a lui Biden par să se concentreze aproape în întregime pe bazele partidelor lor. Teoria pare să fie că vor câștiga dacă îi vor împinge la urne pe toți republicanii vopsiți în roșu sau pe toți democrații cu adevărat albaștri. Mobilizarea, mai degrabă decât persuasiunea, este cuvântul de ordine în acest an.
Karl Rove a contribuit la organizarea comitetului de acțiune politică American Crossroads și este autorul cărții „The Triumph of William McKinley” (Simon & Schuster, 2015). În acest articol el își exprimă opinia pentru publicație Wall Street Journal.
Președintele Comitetului Național Republican, Michael Whatley, le-a spus voluntarilor republicani la un eveniment organizat vineri că RNC va „face doar două lucruri” în aceste alegeri. „Vom scoate la vot și vom proteja buletinul de vot. Asta e tot”. Deși Donald Trump a numit votul prin corespondență „o mare escrocherie” și „total corupt”, Whatley a declarat că GOP încurajează acum republicanii să voteze prin corespondență. RNC intenționează, de asemenea, să recruteze cel puțin 100 000 de observatori pentru a se asigura că rezultatele alegerilor sunt corecte.
Democrații iau avans
Democrații au luat un avans în ceea ce privește campania lor de teren. Până la începutul lunii aprilie, campania lui Biden avea 300 de angajați plătiți în 100 de birouri din nouă state. Câteva săptămâni mai târziu, aceasta avea 133 de birouri de campanie. Campania Trump a anunțat doar câțiva directori de stat. Și a redus personalul și planurile de birouri ale RNC.
Echipa Trump pare convinsă că, dacă mobilizează baza MAGA, va realinia politica americană. Alegătorii din clasa muncitoare îl vor aduce pe Trump la victorie în statele din bătălie. Precum și în Minnesota, New Hampshire, Virginia și alte state pe care Biden le-a câștigat cu ușurință în urmă cu patru ani.
Mobilizarea democraților
Între timp, echipa președintelui și-a dat seama că are nevoie de un start rapid în mobilizarea democraților. În special a alegătorilor de culoare, hispanici și tineri. Cifrele lui Biden rămân anemice. Echipa Biden trimite o armată de voluntari pentru a-i suna, vizita, implica și energiza pe acești democrați mai puțin entuziaști.
Ambele partide sunt înțelepte să pună accentul pe mobilizarea bazelor lor respective. Entuziasmul nu este o garanție că un alegător va ieși la vot. Iar unii alegători indiferenți se energizează atunci când sunt contactați personal de către promotorii campaniei. Voturile democraților care îl displac pe Trump mai mult decât îl plac pe Biden contează la fel de mult ca cele ale oricui altcuiva.
Baza nu este suficientă
Dar concentrarea asupra bazei nu este suficientă. Este doar o parte a unui joc de teren mai amplu. Nu toți alegătorii sunt partizani. Un procent tot mai mare de adulți americani se identifică ca independenți. Iar sondajele naționale arată că aproximativ 1 din 4 alegători nu apreciază niciunul dintre acești candidați. Mulți americani nici măcar nu sunt înregistrați pentru a vota. 3 din 10 cetățeni adulți în 2022. Nu există suficienți republicani sau democrați înrăiți pentru ca vreunul dintre partide să câștige concentrându-se exclusiv pe fidelii partidului.
Pe lângă încercarea de a convinge partizanii cu o probabilitate scăzută de vot, care votează rar, campaniile ar trebui să încerce să convingă alegătorii cu tendințe diferite. De asemenea, fiecare ar trebui să depună eforturi pentru a atrage susținători tradiționali din celălalt partid. În cele din urmă, partidul care obține mai mulți simpatizanți neînregistrați pe listele electorale obține un avantaj important.
Un Partid Democrat unit
În 2004, președintele George W. Bush s-a confruntat cu un Partid Democrat unit, energizat de un război nepopular. Campania sa a făcut o prioritate din maximizarea prezenței la vot în rândul republicanilor cu o probabilitate scăzută. În același timp, a urmărit să convingă alegătorii oscilanți, care în acel an includeau „mamele securității”, femei preocupate de terorism. De asemenea, campania a încercat să întoarcă părți din circumscripțiile electorale tradițional democrate și să adauge mai mulți republicani pe listele electorale.
Aceste eforturi au contribuit la creșterea votului președintelui cu 23%. Acesta a primit aproximativ 50,5 milioane de voturi în 2000 și mai mult de 62 de milioane patru ani mai târziu. În 2004, Bush și John Kerry au împărțit votul independent (48% și, respectiv, 49%). Eforturile campaniei lui Bush au redus, de asemenea, diferența dintre femei și bărbați. În 2000, Bush a obținut 44% din voturile femeilor, față de 54% ale lui Al Gore. Patru ani mai târziu, el a obținut 48% din voturile femeilor, față de 51% pentru Kerry. În 2004, Bush a obținut, de asemenea, 44% din voturile hispanicilor la nivel național și până la 16% din voturile persoanelor de culoare în statele în curs de luptă.
În alegerile din 2004, democrații au fost ajutați de Americans Coming Together, un comitet de acțiune politică finanțat de George Soros, care a cheltuit aproape 117 milioane de dolari pentru campania electorală a partidului. A fost esențial ca republicanii să compenseze cheltuielile democraților vizând grupuri specifice de alegători, altfel Bush ar fi pierdut.
Avantaje pentru ambele partide
În acest an, ambele partide au avantaje și se confruntă cu provocări. Echipa Trump are voluntari energici care vor stimula baza Partidului Republican. Dar cineva cu un tricou „Let’s Go Brandon” care bate la ușa unui alegător va fi ineficient. Echipa Biden a început mai devreme și are mai mulți bani, dar având în vedere slăbiciunile lui Biden, democrații trebuie să se bazeze mai mult pe crearea fricii față de Trump decât pe dragostea pentru omul lor.
Totuși, există un motiv simplu pentru care atât republicanii, cât și democrații ar trebui să își extindă jocurile de teren. Baza niciunuia dintre partide nu este suficient de mare pentru a obține victoria de una singură. Partidul care își va da seama de acest lucru va câștiga probabil alegerile, informează wsj.com
