Cursa pripită pentru alegerea viitorului lider politic al Iranului, după moartea bruscă a președintelui Ebrahim Raisi, a intrat într-o fază de campanie decisivă, cu potențialul de a modela în mod semnificativ politicile interne și externe ale națiunii într-o perioadă crucială.
Cei mai mulți dintre cei șase candidați aprobați din cei peste 80 de aspiranți inițiali reflectă consolidarea puterii națiunii în mâinile cercurilor religioase și militare conservatoare sub autoritatea supremă a liderului suprem Ali Khamenei și a unui Corp al Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) din ce în ce mai influent. Însă modul în care se desfășoară cursa ar putea indica schimbările de putere care au loc în inima Republicii Islamice.
IRGC răspunde direct în fața lui Khamenei
În timp ce, spre deosebire de victoria lui Raisi, prevăzută pe scară largă în 2021, nu există un favorit clar pentru alegerile din acest an, doi bărbați au apărut ca fiind cei mai puternici candidați în ochii multor observatori.
Aceștia sunt Saeed Jalili, membru al Consiliului de Discernământ al Expedienței numit de Khamenei și reprezentant al liderului suprem în Consiliul Suprem de Securitate Națională, și Mohammed Bagher Qalibaf, un fost comandant bine cunoscut al IRGC, care ocupă funcția de președinte al parlamentului națiunii, Adunarea Consultativă Islamică.
Un câștig sigur?
IRGC răspunde direct în fața lui Khamenei, dar într-un moment în care instituția militară de elită și-a extins influența dincolo de domeniul apărării în alte cercuri decizionale, iar un Khamenei îmbătrânit nu are un succesor clar definit, rezultatul votului poate fi revelator pentru viitorul conducerii națiunii, potrivit News Week.
„Este probabil ca IRGC să câștige indiferent cine este ales președinte”, a declarat pentru Newsweek Ali Alfouneh, cercetător senior la Institutul statelor arabe din Golf din Washington. „Dar, din moment ce toată lumea îl percepe pe Jalili ca fiind favoritul lui Khamenei, fiecare vot pentru Qalibaf este un vot împotriva lui Khamenei, iar o victorie a lui Qalibaf va fi interpretată ca o înfrângere a lui Khamenei.”
