Împrumuturile :avantajoase oferite de China se pare că nu au fost chiar atât de avantajoase pe cât păreau la început. Una dintre victimele finanțărilor chineze este Tadjikistanul, care a trebuit sa facă niște concesiuni uriașe pentru a încheia „contractul”.
Primtre concesiunile făcute de Tadjikistan se numără cedări ale unor teritorii și ale unor resurse importante.
„Asistenţă din partea Chinei pentru un viitor comun”, acesta este mesajul care circulă peste tot în capitala Tadjikistanului. Mesajul Chinei apare inclusiv pe cădirea Parlamentului care a fost construită pe locul fostului sediu al Partidului Comunist Tajik cu un grant în valoare de 250 de milioane de dolari acordat de China.
În teorie, banii sunt daţi fără condiţii, dar analiştii nu sunt convinşi de acest lucru, relatează portalul Eurasianet. „Este foarte deranjant”, spune politologul tadjik Parviz Mullojanov. „Este o tendinţă foarte periculoasă, mai ales că datoriile sunt mari. Acumularea de datorii faţă de China este ca o joacă cu focul. În orice moment, acest lucru ar putea servi drept pretext pentru expansiune politică şi geopolitică”, afirmă el.
Din cele 3,3 miliarde de dolari pe care Tadjikistanul le datora creditorilor internaţionali la începutul acestui an, 60% (1,98 miliarde de dolari) sunt ale Băncii de Export-Import a Chinei, mai cunoscută sub numele de Eximbank.
Majoritatea rambursărilor de bani sunt alocate Chinei, iar dobânda impusă nu este deloc de neglijat. Din cele 131,9 milioane de dolari rambursate de Tadjikistan în 2021, 65,2 milioane de dolari au mers în China, iar dobânda a fost de aproximativ 22 de milioane de dolari.
Clauze ascunse
Creditul din partea Chinei a fost exstins în cele mai multe cazuri pentru construirea sau refacerea infrastructurii energetice sau de transport. Pe lânga banii pe care îi ofereau cu o dobândă uriașă, proiectele erau realizate de companii chineze de pe teritoriul respectiv. Aceste credite pe care China le oferă sunt un subiect foarte puțin cunoscut, deoarece țara nu oferă detalii cu privire la termeni și la valoarea împrumuturilor oferite.
Un exemplu: în 2014, Eximbank a acceptat să ofere un credit pentru finalizarea cării ferate Vahdat -Yovon, menită să facă legătura între centrul şi sudul ţării. În august 2016, la inaugurarea secţiunii de 114 kilometri între Duşanbe şi Kulob – doar o parte din traseu -, presa tadjică a remarcat că proiectul a costat 125 de milioane de dolari. Nu se ştia de unde vin banii şi nici cine anume s-a ocupat de lucrări.
Dar, la începutul lui 2015, prim-viceministrul de Finanţe Jamoliddin Nuraliev recunoscuse în faţa unor reporteri că Eximbank a aprobat un împrumut de cel puţin 68 de milioane de dolari cu dobânzi preferenţiale pentru finalizarea întregii căi ferate Vahdat – Yovon.
Mai mult de atât, lucrările au fost încredinţate companiei de stat China Railway Construction Corporation fără organizarea unei licitaţii publice şi transparente.
„Este, să zicem, o perspectivă mai centrată pe necesităţi decât pe risc”, susţine ea. „În cazul Tadjikistanului”, continuă Marina Rudiak, „cred că trebuie să luăm în considerare rolul pe care China îl atribuie acestuia în special în contextul din Afganistan”. China „are nevoie de un Tadjikistan stabil şi va acorda probabil atâţia bani câţi consideră că sunt necesari pentru a-l menţine stabil, chiar şi în pofida perspectivelor de neplată a împrumuturilor, deoarece alternativa ca Tadjikistanul să se prăbuşească într-un nou război civil este mult mai costisitoare”, este de părere cercetătoarea de la Universitatea din Heidelberg.
Plata în teritorii
Tadjikistanul a cedat în 2011 Beijingului 1.100 de kilometri pătraţi de teren, adică aproximativ 1% din teritoriul ţării. Astfel, suprafaţa Tadjikistanul se redusese de la 143.100 de kilometri pătraţi la 142.000. La acea vreme, oficialii de la Duşanbe au prezentat această cedare ca pe o victorie, deoarece punea capăt unei revendicări teritoriale din partea Chinei pentru circa 5,5% din teritoriul tadjik. Între timp, s-a constatat că suprafaţa Tadjikistanului este de fapt de 141.400 de kilometri pătraţi. Nu se ştie încă unde au dispărut 600 de kilometri pătraţi, dar indiciile duc spre China.
